Jurnal din Coreea: O noua calatorie 2 - Viata la tara

Ziua de ieri s-a scurs molcom in ritmul vietii de la tara. Ritmul pentru musafirii care sufera din cauza diferentei de fus orar, nu pentru oamenii locului care se scoala cu noaptea in cap si merg la munca. Asadar din ziua de ieri nu prea am ce sa va relatez, pentru ca am dormit pana la 12, am mancat, am lucrat putin si iar am dormit, iar seara am iesit la masa in Kwangju cu toata familia. Asta a fost singurul moment mai agitat al zilei. Am mers la un restaurant chinezesc care avea si loc de joaca pentru ca na...acum in familie sunt 5 copii nazdravani plus una bucata bebe de 1 an care a preferat sa stea in brate la mami insa. Ce mi-a placut a fost ca in separeu erau monitoare unde puteam vedea ce fac copiii in camera de joaca. In rest, mancarea nu mai zic cum a fost:))...la un moment dat am pierdut sirul felurilor de mancare care tot veneau si veneau si nu se mai opreau. Cred ca au fost 5-6 feluri de mancare in total. Sotul meu a zis ca se simte greu:)). Si nu e singurul.

Copiii s-au inteles de minune. In ce limba, nu stiu. Iustin zice ca in limbajul lor secret, care se pare ca a functionat de minune pana cand Wonwoo, fiul cumnatei mai mici, a venit sa ne ceara ajutorul la o traducere. Era vorba de un fel de leapsa din ce am inteles eu si Iustin al meu nu reusea sa inteleaga regulile jocului:)). 

Dupa masa, ne-am despartit cu promisiunea de a ne revedea iar joi, asa ca maine va fi o zi cu ceva activitati.

Dar sa revenim la ziua de azi. Vremea ploiasa ne-a impiedicat sa ne fataim prea mult. Planuiam sa urcam pe munte azi, sa facem putin sport, dar nu a iesit. Asa ca singurul drum facut azi a fost la farmacie:)). Oricat de prevazatoare am incercat sa fiu cu trusa medicala pe care o iau mereu dupa mine in calatorii, am ratat siropul de tuse:)). Iustin a racit si a inceput sa tuseasca destul de tare, asa ca a trebuit sa cautam aici un medicament. Ocazie insa si pentru o scurta plimbare cu masina pana in oras. La intoarcere am luat-o pe drumul istoric al satului. In poza de mai jos, vedeti ziduri care dateaza din perioada regatului Goryeo. Pe tot drumul respectiv, casele au astfel de ziduri care au fost conservate cu grija (Dol Dam Gil - Drumul Zidurilor de piatra se numeste).  

  

Am trecut si prin fata casei memoriale a generalului Jung Ji, stramosul familei noastre, care a pus bazele fortelor navale coreene in secolul al 14lea. Sotului meu i s-a dat numele JiHun, dupa acest stramos :D

Apoi am oprit 2 minute sa fac poza la vechea scoala a satului (acea platforma acoperita), unde in trecut a predat Shin Suk Ju, un invatat din perioada regelui Sejong care a si participat impreuna cu alti invatati la crearea alfabetului Hangeul. Am scos de pe internet o poza si cu casa memoriala a acestuia (sub poza cu scoala) pentru ca nu am mai ajuns sa fac personal poza.

Si am ajuns acasa. Dar pentru ca nu ne venea sa intram inauntru (ca de 2 zile tot in casa am stat), sotului i-a dat prin minte sa imi zica de casuta din spatele casei socrilor (am venit de atatea ori aici, dar abia acum aflu:)). Proprietarul a facut aceasta casuta pentru cei care au nevoie de un loc de odihna. Totul este gratuit, la final, cei care se odihnesc aici, putand face o donatie. Numele casutei este Seonyeowoa Saguigun (Ingerul si Escrocul - nume inspirat dintr-o legenda coreeana. Se pare ca ingerul in acest caz e sotia proprietarului, iar el e escrocul:)). Cand am intrat inauntru am avut impresia ca am patruns intr-o casuta din povesti. Podeaua pictata, peretii si rafturile pe care se odihneau obiecte traditionale, dar si moderne (o chitara, un casetofon vechi, o pianina), bancuta si scaunele-buturuga din lemn, pictate si ele toate creau o atmosfera boema care pareau sa iti ofere nu doar odihna fizica, ci si odihna sufleteasca. La toate astea se adaugau si lucrurile necesare supravietuirii: o bucatarie micuta dotata cu aragaz, chiuveta, dulap cu cateva vase si tacamuri, precum si un frigider care avea bere, soju, makeoli si apa, toate gata sa isi primeasca oaspetii. Afara, atmosfera casutei era completata de bancuta si masa de piatra, precum si de o gradina plina de flori, toate asezonate cu aer curat de munte. Cine vrea sa vina aici? :D

Cam asta a fost ziua noastra de astazi. Am ajuns la concluzia ca am inceput cu adevarat sa ma simt ca acasa de fiecare data cand revin in aceste locuri cu o istorie atat de bogata, incat imi ofera mereu cate ceva nou de povestit. Cine stie, poate in viitor vom organiza si tururi in aceasta regiune fabuloasa. Ce parere aveti?^^

Casatoriile aranjate in Coreea

O forma traditionala a casatoriei in Coreea este casatoria aranjata. Aceasta forma de casatorie mai dainuie si azi, alaturi de casatoriile moderne, bazate pe dragoste, dar cuplul fortat sa se casatoreasca independent de vointa lui.

In trecut, principalul criteriu dupa care se stabilea uniunea unui cuplu era genealogia. Drept urmare, mai mult decat fizicul sau caracterul, conta sa fii descendent al unei anumite familii. 

Cand se incerca aranjarea unei casatorii, parintii cuplului cautau sa determine potrivirea intre cei doi, inainte sa ia decizia finala. Se facea un fel de horoscop, tinandu-se cont de anul, luna si ziua nasterii celor doi pentru a le prevedea viitorul ca si cuplu. Uneori, daca rezultau anumite probleme in horoscopul celor doi, acesta era un motiv solid pentru a refuza alianta. 

Petitorul juca un rol esential in casatoria aranjata. El/ea reprezenta o punte intre cele doua familii si avea un rol important in asigurarea unei bune comunicari. Ca atare, exista o zicala: "daca petirea are succes, petitorul va capata 3 pahare de bautura, daca nu, va capata 3 palme". 

Astazi, se poate spune ca aranjarea casatoriilor inseamna pe jumatate aranjament din partea familiilor, pe jumatate intalniri. Spre deosebire de trecut, cuplul se poate intalni inainte de casatoria propriu-zisa. Dupa ce se intalnesc, cei doi decid daca continua relatia si daca se casatoresc. 

In orice caz, un lucru cert este faptul ca acceptarea si binecuvantarea cuplului trebuie sa vina din partea ambelor familii pentru a asigura un inceput bun de drum pentru miri.

Sursa: Korean through English by SangOak Lee et al

Superstitii in Coreea

Oricat de avansat ar fi un popor din punct de vedere economic, el va avea intotdeauna si propria zestre de superstitii care califica comportamentul oamenilor a fi cel putin ciudat pentru outsideri. Coreenii nu duc nici ei lipsa de astfel de reguli nescrise. 

1. Ventilatorul mortal. Coreea este o tara cu o clima umeda si calda. Vara atmosfera poate deveni sufocanta,  fapt care face ca aerul conditionat sau ventilatorul sa fie indispensabile. Una dintre cele mai cunoscute superstitii este ca daca dormi intr-un spatiu inchis cu ventilatorul pornit, risti sa mori in somn. Aceasta superstitie a dus chiar la crearea unor ventilatoare cu timer, care sa se opreasca singure. Nu stiu exact de unde a pornit aceasta superstitie, dar cert este ca am dormit in Coreea cu ventilatorul pornit luni de zile si inca sunt intreaga :).

2. Cerneala rosie. Aceasta este folosita pentru a scrie numele celor morti, crezandu-se ca astfel se alunga spiritele rele. De aceea, ea nu trebuie folosita atunci cand scrii numele cuiva viu.

3. Numarul 4. Este echivalentul cifrei 13 din cultura occidentala. Numai ca aceasta superstitie se manifesta mult mai pregnant in cultura coreeana, deoarece exista cladiri care fie sunt doar cu 3 etaje, fie nu au marcat etajul 4 sau daca este marcat, se foloseste litera F in loc de cifra 4.  

4. Pantofi in dar. Nu daruiti pantofi in dar unei persoane dragi, deoarece riscati sa va paraseasca :). Oare ce sa inteleg din faptul ca am primit cadou de la cumnata mea o pereche de sandale superbe?:))

5. Aripioare de pui. Nu dati iubitului sa manance aripioare de pui sau de orice alta zburatoare. Motivul? Ati ghicit...isi va lua zborul :)).

6. Fluieratul noaptea. Nu este bine sa fluieri noaptea, deoarece astfel vei atrage fantomele si spiritele rele.

7. Supa de alge inainte de examene. Nu mancati supa de alge inainte de examene, ca sa nu va alunece mintea. In schimb, este recomandat sa mancati mancaruri lipicioase si tari gen yut (o bomboana traditionala coreeana).

8. Cotofana norocoasa. Cotofana este o pasare iubita de coreeni, deoarece se crede ca este aducatoare de vesti bune, in special daca o zaresti dimineata. Pe de alta parte, ciorile sunt aducatoare de ghinion. Deci trebuie sa fiu fericita ca pe campul din fata casei noastre sunt o gramada de cotofene :)).

9. Ploaie in ziua nuntii. Daca ploua in ziua nuntii, se considera ca acea casnicie va fi binecuvantata din belsug. La nunta noastra a turnat cu galeata toata ziua...ce pot sa spun dupa aproape 8 ani de casnicie este ca aceasta superstitie s-a adeverit din plin ;)

10. Nu pasi peste copil. Aceasta superstitie exista si la noi si are aceeasi semnificatie. Motivul acestei actiuni este a nu impiedica copilul sa creasca inalt. Pe de alta parte, se considera ca tunsoarea scurta ajuta la cresterea in inaltime :)

Nunta in Coreea - traditii si obiceiuri prin ochii unei romance

De curand am fost intrebata daca mi-am spus pe undeva online povestea coreeana:). Pana sa imi dau seama de amploarea "valului coreean" din Romania, nu am crezut ca ar putea interesa pe cineva, in afara familiei si prietenilor. Asadar, in urma solicitarilor, am hotarat sa scriu o serie de articole in care voi povesti despre experientele care m-au marcat in aceasta tara, pastrand in acelasi timp si tema culinara a blogului ;).

Unul dintre cele mai marcante momente din viata unei femei este cel al nuntii. Si eu am avut norocul as spune, sa traiesc acest moment intr-un mod cat se poate de exotic. Eram atat de fascinata de Coreea, de cultura, de traditii incat, inainte sa aflu ca pot imbraca atat rochia de mireasa, cat si costumul traditional, eram gata chiar sa renunt la rochia alba si sa ma marit in hanbok (asa se numeste costumul traditional):). Cand mi s-a spus ca le pot face pe amandoua, am fost si mai fericita. Dar sa o luam cu inceputul.

Pregatiri

Inainte de nunta se face schimb de daruri intre familii (honsu). Exista mai multe tipuri de ceremonii in acest sens, insa mai practicate in ziua de azi au ramas Yedan (in trecut se oferea matase din care mireasa facea haine pentru socri; azi se pot oferi argintarie, bani, bunuri de lux) si hamgap (daruri din partea miresei pentru prietenii mirelui - de obicei mancare si vin). Se mai obisnuieste ca mirele sa cumpere miresei un set de bijuterii si un ceas. 

Din mai multe motive, noi am sarit peste aceste traditii:).

In Coreea nunta se vinde "la pachet". Extrem de practic si comod pentru miri si nuntasi. Ce inseamna asta? Exista asa numitele wedding-hall-uri unde gasesti absolut totul: capela pentru cununia religioasa, sala pentru ceremonia traditionala, coafor, salon de infrumusetare, restaurant, dressing room si chiar studio-ul foto. Rochiile de mireasa nu se cumpara, ci se inchiriaza. Si noi am facut nunta intr-un astfel de wedding hall din Seoul. Pregatirile in sine nu au durat foarte mult, avand in vedere ca nu a trebuit sa alergam de colo colo pentru a negocia, hotara meniuri etc. Am mers la wedding-hall unde am ales modelul de invitatii (ei s-au ocupat de trimiterea lor), meniul de la restaurant, aranjamentul floral pentru capela, rochiile de mireasa, de seara (vedeti mai jos), pachetul pentru ceremonia traditionala si asta a fost tot:)).

Sedinta foto

Unul dintre cele mai frumoase momente a fost sedinta foto la studio care a avut loc cu cateva zile inainte de nunta. Coreenii sunt extrem de profesionisti la acest capitol, deoarece exista un adevarat cult al fotografiei acolo. Toate momentele importante din viata se marcheaza prin albume foto, portrete de familie...3 rochii de mireasa si 2 de seara, asta a fost garderoba mea in acea zi:). Cumnata-mea a schimbat la nunta ei 12 rochii!, lucru care m-a facut sa vreau sa ma mai marit o data:)). Si mirele si-a schimbat costumul de vreo 2 ori. Studio-ul foto avea mai multe incaperi, fiecare cu un decor diferit. Fotograful a reusit sa creeze o adevarata poveste cu noi in centrul ei :). Sedinta foto a durat aproximativ 3 ore. Cand m-am intors in tara, la noi nu se facea inca asa ceva. Drept urmare, am fost extrem de mandra sa arat pozele de la nunta tuturor prietenilor. 

Ziua nuntii

Dimineata m-am trezit cu un nod in stomac de emotie. Nu am putut manca nimic. Ne-am imbracat si am pornit spre wedding hall unde urma sa fim aranjati, periati, imbracati:)). Pe drum, tragedie. Imi uitasem acasa lentilele de contact (pe vremea aceea purtam ochelari). Viitorul sot intreaba nonsalant...dar cu ochelari nu te poti marita?:)))...era sa fac o criza de nervi:)). Am pornit in cautarea unui magazin de optica de unde mi-am cumparat alte lentile. Am ajuns la wedding hall si prima oprire a fost coaforul. Inainte de machiaj, mi s-a facut un tratament facial de curatare si hidratare a tenului. A urmat coafatul, machiatul, imbracatul...la imbracat am avut asistenta care a avut grija sa isi ceara si partea de bacsis, spre marea mea uimire:)). 

La ora 14, ne-am unit destinele in fata lui Dumnezeu. Atunci am imbracat rochia alba (ma rog...ivoire a fost a mea:). Parintii cuplului si rudele apropiate au purtat costume traditionale. 

Pyebek

Dupa cununia religioasa a avut loc si cea traditionala. Aceasta se numeste pyebek si se face exclusiv cu membrii familiei si cu rudele apropiate. Mirele si mireasa se imbraca in costume traditionale. Rochia  miresei seamana cu un hanbok normal, numai ca este mai ampla si are manecile foarte lungi si largi. Pe cap am avut un fel de palariuta impodobita si in spate prinsa o banderola care venea de parte si de alta a umerilor. In picioare am purtat pantofi traditionali, brodati cu matase. Mirele s-a imbracat intr-un costum numit daryung. In jurul taliei avea prinsa o centura, iar pe cap a purtat o palarie traditionala (samo). Ca o paranteza, culorile rosu, galben si albastru de pe manecile mele au fost o simpla coincidenta:)) 

Ceremonia a avut loc intr-o camera unde exista un perete pictat cu desene traditionale, in fata caruia stau rudele (vin in ordinea importantei si a varstei). In mijloc, exista o masa pe care se afla fructe uscate, castane, vin. Mirii stau de cealalta parte a mesei si saluta cu plecaciune pana la pamant mai intai parintii, apoi unchii, matusile, fratii. Plecaciunea pana la pamant se face numai in fata varstnicilor, iar in fata tinerilor se face plecaciunea normala. Mama mirelul arunca castane intr-o panza pe care o tin mirele si mireasa, simbolizand numarul de copii pe care il va avea cuplul. Noi am prins vreo 10 castane...

Apoi mirele si mireasa trec in spatele mesei, musca impreuna dintr-o jujuba si beau vin, incrucisandu-si mainile. Ceremonia se incheie cu mirele purtand mireasa, lucru care semnifica acceptarea obligatiilor pe care le are acesta fata de sotia lui. 

Dupa ce s-au incheiat toate ritualurile a avut loc si masa la restaurant. Mancarurile servite la nunta includ bulgogi, mandu, chapjae, kalbi (coaste de porc la gratar) diverse supe, tteok, dulciuri, fructe. Se poate face bufet, sau se serveste la masa. Mirii trec pe la mese sa salute nuntasii. Fara dansuri, fara tam-tam. Coreenii nu sunt un popor de dansatori, ei fac mai degraba karaoke, motiv pentru care mirele, inainte de nunta, isi scoate prietenii la masa si la o sesiune de karaoke in asa-numitele norebang ("camere de cantat"). Dupa masa, mirii se retrag si pleaca la hotel si apoi in luna de miere. 

Inca 5 curiozitati gastronomice din Coreea :)

1. Micul dejun este cea mai importanta masa a zilei, spune un binecunoscut sfat al nutritionistilor. Coreenii nu se joaca cand vine vorba despre micul dejun. Orez, supa, side-dishuri, toate sunt prezente, facand sa nu existe mare diferenta intre aceasta masa si celelalte mese ale zilei. Nu mi-a fost deloc usor sa ma adaptez la stilul asta de a manca dis de dimineata, dar nu am avut incotro:)). Asa ca acum, cand mergem in vizita la socri, am grija sa slabesc 1-2kg inainte sa plec din tara pentru ca stiu cu siguranta ca le voi pune rapid la loc, odata ajunsa acolo:)).

2. Minim 3 side-dish-uri pe masa. Coreenilor le place ca masa sa arate bogata si intotdeauna, pe langa felurile principale, pe masa exista si side-dish-uri. Ele au devenit chiar un semn al statutului social, al relatiilor dintre oameni. Astfel, cand iei masa cu seful, trebuie sa servesti cel putin 5 side-dish-uri, iar cand iei masa cu viitorii socri, cel putin sapte. La masa familiilor regale, erau minim 12 side-dish-uri. La orice restaurant se ofera 3-4 tipuri de side dish din partea casei:).

3. Apa gratis. Da, mergi la restaurant si apa este din partea casei. Venind dintr-o tara unde absolut totul se plateste si unde tu esti cel care multumesti vanzatorului pentru produsele cumparate (cel putin asa era in 2006 cand am plecat eu din tara), a fost destul de socant pentru mine :)).

4. Pazea! Trece scuterul! Coreenii au ridicat livrarea la domiciliu la un alt nivel, spre stresul pietonilor as spune. Ti se face foame la miezul noptii? Nici o problema. Comanzi mancare si iti vine in 10-15 minute. Si ca totul sa devina si mai comod, dupa ce termini masa, lasi caserolele la usa si ele sunt ridicate de angajatul restaurantului, fara sa te mai deranjeze. Livrarile sunt facute de obicei cu ajutorul scuterelor care au obiceiul de a circula peste tot! Pe strada, pe trotuar, nu conteaza atata vreme cat livrarea se face la timp. Si daca nu esti atent, risti sa dea peste tine. Este destul de stresant sa mergi pe trotuar si sa intorci capul de fiecare data cand se aude un huruit de motor, ca sa te poti feri din calea lui. Si cand cobori din autobuz, trebuie mai intai sa scoti capul pe usa si sa te uiti in dreapta sa vezi daca nu vine vreun scuter.

5. McDonalds sau 맥도날드:)
 Coreenii sunt foarte atasati de gustul mancarurilor lor. Decat sa accepte noi gusturi, mai degraba adapteaza acele gusturi la bucataria lor. De aceea, intr-o prima faza, McDonalds era sa dea faliment cand a intrat pe piata coreeana. Asa ca a introdus rapid in meniu burgeri cu bulgogi si alte produse care sa apropie produsele americane de bucataria coreeana. De asemenea, a intrat si pe segmentul livrarilor la domiciliu, pentru a face fata concurentei acerbe din partea restaurantelor locale.

5 ciudatenii culinare coreene

Coreenii iubesc mancarea si asta se vede in varietatea gastronomica peste care dai odata ajuns acolo. Insa un occidental, chiar si unul deschis la minte si la stomac cum sunt eu, poate ramane socat de anumite specialitati prezente in bucataria coreeana. Aveti mai jos cinci curiozitati culinare pe care le-am remarcat personal pe perioada sederii mele in Seul.

1. Supa de alge (myeokguk). Inainte sa va povestesc despre ea, va pot spune ca este chiar foarte buna:). Coreenii mananca cantitati uriase de alge. Trebuie precizat faptul ca, in cazul acestei supe nu este vorba de foile de alge folosite la sushi, ci de frunze intregi de alge.
Supa de alge este un fel de mancare servit in mod traditional de femeile care au nascut. Lauza trebuie sa manance numai supa de alge pe perioada lauziei, deoarece se crede ca ajuta la recuperarea organismului dupa nastere si stimuleaza lactatia. Soacra este cea care pregateste de obicei aceasta supa pentru nora lauza. In cazul meu, neavand soacra langa mine, s-au gasit niste coreenece cu inima mare din comunitatea de aici care au avut grija sa imi primesc generoasa portie de supa:).
Aniversarile sunt de asemenea marcate de supa de alge, pregatita de mame pentru copii, deoarece se crede ca este aducatoare de noroc. Pe de alta parte, se crede ca nu este bine sa mananci supa de alge in ajunul examenelor, ca sa nu-ti "alunece" mintea, dupa cum si algele sunt alunecoase. Ciudat, nu?:)
Pentru occidentali, mirosul de mare/ocean in farfurie nu este foarte imbietor, dar, in acest caz, fiertura de carne (vita sau pui) in care sunt puse algele elimina in mare parte mirosul. In plus, cateva fapte dovedite stiintific constituie un argument in plus sa servim din cand in cand cate un bol de supa de alge: algele intaresc rezistenta organismului impotriva alergiilor; contin substante care lupta impotriva cancerului, previn ingrasarea.

2. Picioare de pui (dakbal). Si nu ma refer la copane, ci, efectiv la labele puilor:)). Picioarele de pui sunt o delicatesa in Coreea. Exista restaurante care vand doar aceasta specialitate, care este una dintre cele mai iuti mancaruri. Am incercat si eu o data, dar nu pot sa spun ca m-au incantat in mod deosebit. Sosul a fost bun, insa putinul zgarci pe care l-am adunat de pe picioarele puilor nu prea mi-a tinut de foame.

3. Caracatita vie (hwe). Asta este o delicatesa pe care nu am avut curajul sa o incerc. Si nu din cauza faptului ca se serveste cruda si ca inca iti misca tentaculele in farfurie dupa ce este taiata. Dar poate fi un fel de mancare mortal la propriu:)). Daca nu stii cum sa inghiti tentaculele, risti sa ti se lipeasca de gat si sa te sufoce. Sotul mi-a povestit ca a fost un caz de crima in Coreea, in care arma crimei a fost o caracatita. Sotul i-a dat sotiei sa manance, aparent cu premeditare, si aceasta a murit sufocata. Spooky...

4. Viermi de matase (beondegy). Ii gasiti la piata si pe la colt de strada, fierti si condimentati si serviti pe post de gustare. O cana de viermi costa aproximativ 1 dolar. Se mai vand si la conserva in supermarketuri. Si daca reusiti sa treceti peste mirosul puternic si neimbietor pe care il degaja, mult succes in a trece si peste gust:)). Eu nu am reusit, in ciuda pachetului de proteine, vitamine si minerale pe care l-ar contine.

5. Si ca sa indulcesc putin posibilele reactii la delicatesele de mai sus, inchei cu rosii cu zahar. Da...ati citit bine. Rosiile nu sunt considerate legume, ca la noi, ci fructe si in nici un caz nu se mananca cu sare (cand le-am povestit coreenilor de salata noastra de rosii, li s-a parut o mare ciudatenie). Ele sunt servite pe post de desert, cu zahar presarat peste ele. Nu mi s-au parut foarte apetisante. Tot rosia cu branza alaturi e la putere:))

Anul Nou Lunar si bucataria coreeana

In calendarul coreean sunt doua sarbatori care au o importanta deosebita: Anul Nou Lunar (Seollal) care are loc undeva intre sfarsitul lunii ianuarie sau inceputul lui februarie si Ziua Recoltei (Chuseok) - ziua a 15-a a lunii a opta. Ritmul ametitor al vietii moderne nu a afectat pastrarea in mare parte a traditiilor acestor sarbatori, spre deosebire de altele care, in prezent, au ajuns sa se rezume doar la a servi anumite feluri de mancare.

Si pentru ca zilele acestea se sarbatoreste trecerea in Noul An Lunar, am tinut sa scriu si acest articol despre obiceiurile practicate la aceasta sarbatoare.

In Coreea, mergandu-se si pe calendarul solar si pe cel lunar, Anul Nou este sarbatorit de doua ori. In timp ce 1 ianuarie ramane sarbatoarea oficiala, majoritatea familiilor pleaca in provinice, in orasele natale, pentru sarbatori cu parintii, bunicii Anul Nou Lunar. Cat am locuit in Coreea, am avut ocazia sa vad personal diferenta dintre cele doua, prin faptul ca de Revelionul Occidental, spre frustrarea romancei de mine:)), a fost liniste in cartier, pe cand de Anul Nou Lunar, se simtea atmosfera de sarbatoare peste tot. Dar mancarurile delcioase mancate de Anul Nou Lunar m-au consolat pentru faptul ca nu am putut sarbatori Revelionul in stilul in care eram obisnuita:)

De obicei, coreenii, in special copiii, incep ziua de Anul Nou imbracati in costume traditionale, numite hanbok. Trecerea in Noul An inseamnand reunirea cu familia, dar si cu stramosii, cel mai ceremonial ritual este seh bae (o plecaciune adanca, pana la pamant), facuta de copii si tineri in fata parintilor. Copiii primesc bani si sfaturi intelepte pentru Noul An si toata lumea se felicita reciproc. De asemenea, plecaciunea aceasta se face si fata de spiritele stramosilor carora li se mai ofera mancare si bautura.

Apoi toata lumea se aseaza la masa. Obiceiurile culinare de Anul Nou pot varia de la o regiune la alta, dar felul de mancare prezent pe orice masa coreeana este tteokguk (supa de vita cu chipsuri de orez). Chipsurile de orez din supa simbolizeaza un inceput nou. Alte feluri de mancare traditionale, prezente de Anul Nou sunt mandu (galusti umplute), bindaetteok (un fel de prajituri cu soia), chapjae (paste de cartofi dulci cu legume/carne), iar ca bauturi coreenii servesc punch de orez (sikhye) sau ceai de scortisoara (sujeonggwa)

Dupa masa, in familie au loc diferite jocuri traditionale, printre care si inaltarea unui zmeu. Cu acest zmeu care se inalta sunt alungate tot ghinionul si toate bolile din anul precedent. Dar in ziua de azi, aceste jocuri traditionale pierd teren in fata diferitelor jocuri video, sesiunilor de karaoke sau pur si simplu in fata conversatiilor relaxate cu familia. 

Sehaebok mani badeuseyo! :) (Sa primiti multe binecuvantari in Noul An)

Eticheta mesei coreene - 10 obiceiuri de care sa tii cont

Intotdeauna m-a pasionat sa cunosc obiceiurile altor popoare. Este cu atat mai interesant atunci cand este vorba despre popoare mai exotice, cum este si cazul coreenilor. Deoarece topicul acestui blog este mancarea coreeana, m-am gandit ca un articol despre obiceiurile legate de luatul mesei la acest popor este binevenit J. Am avut ocazia sa testez personal aceste practici timp de 1 an de zile cat am locuit in Coreea, uneori cu rezultate amuzante.

Deci, daca ajungeti vreodata pe acele meleaguri si vreti sa faceti o impresie buna la masa, ar fi bine sa tineti cont de cele de mai jos:

1. Varstnicii se aseaza primii la masa. In societatea coreeana, exista un respect deosebit pentru varstnici si acest fapt se aplica si in contextul luarii mesei. De asemenea, nici un tanar nu incepe sa manance inaintea lor.

2. La restaurant, tacamurile sunt puse in recipiente speciale, pe fiecare masa. Se merge pe principiul autoservirii, asa ca vei face o impresie buna daca vei aseza tacamurile pentru toata lumea.

3. Fii atent la ritmul in care mananci. Daca termini de mancat inaintea celor mai in varsta, vei fi considerat lipsit de maniere si vei da impresia ca vrei sa ii grabesti si pe ceilalti sa termine mai repede.

4. Nu lua niciodata ultima bucata de banchan, oricat de gustos ar fi (banchan = side-dish-urile care insotesc felurile principale de mancare si care sunt puse pe centrul mesei, pentru toata lumea). Intotdeauna se va gasi cineva care sa ceara reumplerea farfuriei, asa ca asteapta.

5. Mananca tot si ceva pe deasupra. Coreenilor le plac oamenii care mananca bine. Mai mult, ei au un respect deosebit pentru mancare venit din faptul ca, in trecut, mancarea era foarte scumpa si greu de obtinut. Asa ca este nepoliticos sa nu iti golesti farfuria. Acest fapt se reflecta si in limba coreeana. Inainte de masa, este politicos sa spui massitge meogesseumnida (voi manca cu pofta) si dupa masa jal meogeosseumnida (am mancat bine). Intelegeti ce problema am cand ma duc la soacra-mea in vizita...:))

6. Imparte. Coreenilor le place sa imparta mancarea. Acest lucru se numeste jeong. Deci, daca mergi la restaurant si comanzi un fel diferit de mancare, cere un bol in plus si ofera din mancarea ta si insotitorului. Ai grija sa folosesti tacamuri curate cand faci acest lucru (in general e ceva igienic, dar la coreeni este o maniera pe care se pune mult mai mult accent decat in occident).

Imi amintesc un episod amuzant despre acest jeong. In general nu sunt lacoma la mancare si imi place sa impart, dar departarea de casa poate duce la manifestari ciudate J. La un moment dat mi se facuse o pofta nebuna de telemea, dat fiind ca acolo nu exista asa ceva. Ai mei mi-au trimis o bucatica de telemea pusa in vid. As fi vrut sa o mananc singura, la cat de dor imi fusese, dar a trebuit sa impart bucatica cu familia cu care locuiam. A doua oara, am dat peste o ghereta unde se vindeau sandvisuri. Si, spre marea mea incantare, aveau si sandvisuri cu salam, care, la fel ca branza, nu prea exista pe piata. Am luat doua sandvisuri, am plecat acasa, m-am ascuns la mine in camera si, lasand la o parte orice urma de jeong, le-am savurat in liniste.

7. Nu iti turna apa in pahar inainte sa verifici si paharele celorlalti. Daca iti este sete si paharul tau este gol, mai intai umple paharele celorlalti si apoi pe al tau.

8. Nu oferi/primi bautura cu o singura mana. Tine cu o mana paharul, cu cealalta sprijina mana cu care oferi/primesti. Cand sunteti intre prieteni se tine mai putin cont de aceasta practica.

9. Daca mergi pe strada cu cineva si aveti o singura sticla de apa, atunci cand bei, nu atinge sticla cu buzele. Toarna-ti apa in gura tinand sticla suspendata, altfel nu se va mai atinge nimeni de ea. A trebuit sa exersez putin asta ca sa pot bea din sticla fara sa ma inecJ

10. Inchei cu un obicei care mi-a placut la nebunie. Nu lasa bacsis, pentru ca poti ajunge sa jignesti prin asta. As vrea ca acest obicei bun sa prinda si la noiJ

Daca cunoasteti si voi obiceiuri interesante legate de luatul mesei, va invit sa comentatiJ