Motto:

"Omul trebuie sa manance pentru a trai, nu sa traiasca pentru a manca" (Benjamin Franklin)

17 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: La oras


In ultima parte a calatoriei, mai precis in ultimele 4 zile, am stat la cumnata-mea. Dupa o saptamana de locuit cu socrii la tara, am tinut mortis sa stau cateva zile si la oras (in Kwangju), pentru ca altfel nu as fi reusit sa fac cumparaturile de pe lista:). In plus, relatia extrem de buna pe care o am cu cumnata-mea mai mica, m-a facut sa imi doresc sa stam mai mult impreuna.

Din fericire, programul cumnatilor le-a permis sa se tina dupa mine. In prima zi, l-am dus pe Iustin al meu care pe toata perioada sederii in Coreea s-a incapatanat sa manace doar alge cu orez sau ramyun, sa incerce si burgerii coreeni de la Lotteria. Fast-food-ul coreean este adaptat gusturilor locale. Astfel, nu lipsesc din meniu burgerii cu bulgogi sau cu creveti. Insa Iustin nu si nu. A trebuit sa ii comandam un burger cu pui, fara salata si fara sosuri (cu exceptia ketchup-ului:)). Pui de occidental. Dupa ce s-a infruptat bine, am intrat putin la supermarket sa iau bomboanele mele preferate - MyJu si Anytime.



Odata iesiti din Lotte, am plecat spre librarie. Primele pe lista erau cartile pentru Topik. Am in obiectiv nivelele 3 si 4 pentru la anul si nu e timp de leneveala. In plus, eram nerabdatoare sa gasesc si cartile pe care le folosesc la cursurile de coreeana, in format original. S-a dovedit a fi mai dificil si mai costisitor decat ma asteptam. A trebuit sa umblam prin mai multe librarii si multumesc pentru asta cumnatilor mei rabdatori. Mi-as fi dorit sa mai cumpar niste chestii traditionale pentru a decora sala de curs, dar spre marea mea dezamagire, in librariile in care am fost nu am gasit nimic de genul asta. Ultima speranta era in aeroport. Insa si acolo, magazinele erau inchise ca am ajuns la 10 noaptea. Priveam cu jind la vitrinele prin care se vedeau o gramada de comori: hanbok-uri, evantaie, desene traditionale...o nebunie...Dar asta e...data viitoare.


A doua zi la pranz am fost la un restaurant de fite specializat in LA Kalbi (coaste de vita marinate in sos de soia, facute la gratar). Mi-a placut extrem de mult locatia construita din lemn masiv, ca o casa traditionala. De mancare...ce sa mai zic...poza graieste de la sine :D. La iesirea din restaurant, clientii isi puteau lua o ceasca gratis de ceai sau de cafea. Sa nu uit sa precizez si faptul ca apa este gratuita (lucru valabil pentru orice restaurant de acolo).




I-am zis cumnatei ca imi plac enorm demult culorile toamnei in Coreea. Si ca sa imi faca o surpriza, dupa ce am iesit de la restaurant m-au dus intr-un loc unde era o alee uriasa cu metasequoia, arbori care cresc pana la 60 m inaltime! Superba privelistea. Ruginiul lor contrasta frumos cu verdele coniferelor care impadureau muntii.


Langa alee erau si niste cafenele si cum coreenii sunt mari bautori de cafea, nu am scapat ocazia. Copiii au fost incantati la vederea unei prajituri uriase cu frisca si sirop de artar :D.


Langa cafenea se afla o gogoserie faimoasa ziceau ei, in care gogosile erau facute din faina de orez. DELICIOASE! Voi cauta cu siguranta reteta si o voi incerca.



Ghiftuiti bine (am impresia ca de fiecare data cand ajung in Coreea, mancarea e cuvantul principal:)), ne-am intors acasa. Si ca si cum nu era suficient, la cina am mancat o supa light pentru ca pe la 10 seara sa comandam si pui cu sos iute (yangnyeom chicken). Imi doream sa mananc asa ceva, pentru ca este foooaarte bun. In Coreea, serviciul de livrari la domiciliu este foarte bun. Se fac livrari rapide si poti comanda chiar si la 3 dimineata:)). Concluzia acestor zile dominate de mese copioase consta in cele 2,5 kg cu care m-am intors in plus.


A treia zi am hotarat sa le facem o bucurie puilor si i-am dus la un loc de joaca acoperit. Foarte frumos amenajat. Parintii aveau un spatiu intr-o parte a salii de joaca, unde stateau la masute joase, specifice culturii lor. Cat se jucau copiii, puteau servi ceva cald de baut sau o gustare. Excelenta optiune de recreere pentru anotimpul friguros.


Dupa asta, a trebuit sa ne apucam si de bagaje. A durat cateva ore in care am facut si am desfacut de mai multe ori gentile pentru ca depaseau capacitatea maxima admisa pe geanta si nu aveam chef ca in aeroport sa ne puna sa le desfacem pe acolo. Sau sa platim extra greutatea. Intr-un final am reusit sa distribuim greutatea astfel incat sa fim in regula.

A venit si ziua plecarii. Sincer, m-am bucurat ca plecam acasa:). Ma simt foarte bine in Coreea, dar nu mi-ar fi usor sa traiesc acolo. Drumul de intoarcere a fost tare greu. 5 ore cu autobuzul pana la Incheon, 2 ore de asteptat in aeroport, 10 ore pana la Doha, inca 4 ore in tranzit si inca 5 ore pana la Bucuresti. Am ajuns epuizati acasa. Dar fericiti ca am incheiat calatoria cu bine. E timpul sa ne reapucam de treaba. Si nu e putina :D.

Am retete noi de pregatit pentru voi, invatate de la soacra-mea, saptamana asta trebuie sa fac si kimchi pentru toti cei care ati asteptat cu atata rabdare sa ma intorc (va fi cea mai speciala serie de pana acum: varza din gradina, nestropita! si, daca va amintiti, boia facuta cu dragoste de soacra-mea care este extrem de incantata de nora ei romanca:))). Sa nu mai zic ca am o gramada de pachete de trimis in tara cu cosmetice si ceai verde.

Sper ca am reusit ca prin intermediul acestui jurnal sa va transpun macar pentru o clipa in viata din Coreea :).




12 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: Vizita la Naju si la platoul de filmare al filmului Jumong



Naju, orasul de care apartine satul sotului meu are o istorie de peste 1000 de ani. Asadar nu am scapat ocazia sa vizitez cateva dintre locurile care marcheaza istoria locului. In centrul orasului se afla poarta care marca odinioara intrarea in cetate.

Dupa aceea am putut vizita casa guvernatorului si sediul guvernului.


Cu un Iustin infometat dupa noi, am mers sa mancam de pranz. Naju este cunoscut pentru delicioasa supa gomttang care se prepara in restaurantele de acolo. Este o supa de vita care se fierbe mult timp. Astfel carnea de vita este foarte moale si se topeste practic in gura.


Tot luni am mers si la platourile de filmare. unde s-au turnat mai multe drame istorice (eu am urmarit doar Jumong) care au rulat si la noi. Naju Image Theme Park se numeste locul. Nu am stiut ca lunea e inchis :D. Fara GPS ne-am si ratacit un pic. A trebuit sa oprim de cateva ori sa intrebam niste ajeossi si ajuma pe unde sa o luam. Am auzit astfel si accentul specific provinciei si am ajuns la concluzia ca nu inteleg nimic:)). Si soacra are accent, dar nu e asa puternic.

Odata ajunsi acolo, am vazut ca lunea era inchis. Ne-am uitat putin prin gard si am zis ca trebuie neaparat sa revenim a doua zi. Mai ales ca stiu cat de multi fani ai dramelor coreene istorice sunt in Romania:).

Marti dis de dimineata am pornit la drum. Pe drum am fost putin mai relaxati ca invatasem drumul. Am vazut ici si colo mai multe morminte si am folosit ocazia sa imi intreb sotul despre obiceiul de ingropaciune al coreenilor. Am aflat ca fiecare familie isi alege un loc de inmormantare pentru ea si pentru generatiile urmatoare si inregistreaza acest loc la primarie. Locul este ales respectand principiile phungsugiri (am scris mai demult pe blog despre aceasta filozofie). Important este sa fie pe un loc inalt si sa aiba in apropiere o apa curgatoare. Am aflat si o chestie care m-a lasat cu gura cascata. Cand in apropierea locului se afla un element negativ, pentru a compensa acel element se pune un stalp care simbolizeaza organul sexual masculin care e un element pozitiv)))). Am stat sa ma gandesc putin pana sa scriu asta, dar mi s-a parut foarte interesant si am decis sa va spun si voua. Puteti vedea in poza despre ce vorbesc.


Odata ajunsi acolo am constatat ca suntem primii vizitatori. Abia spre sfarsitul vizitei au mai aparut si alti oameni. Asa ca ne-am simtit ca niste vedete ca tot platoul era al nostru:)).

La intrare am avut parte de surpriza de a nu plati bilete pentru ca sotul este din Naju. Mai mult, doamna de la casa a tinut mortis sa imi faca o poza cu copiii, mai ales ca sotul i-a povestit despre blogul meu. Doamna a spus ca va scrie despre mine la un ziar online local :D. Si uite-asa ajung si in presa internationala:)).

La intrarea in parc este o alee cu pozele vedetelor care au jucat in dramele filmate acolo si cu amprenta palmelor lor.

 

Dupa ce am intrat pe poarta principala am putut vedea o reproducere a caselor taranesti de odinioara. Aici se filma partea care arata viata de zi cu zi a paturii de jos a societatii.

Tot aici era si un loc unde am putut face poze cu uniformele soldatilor din filme. Din pacate, nu erau si haine pentru fete, asa ca m-am conformat si eu conditiilor si mi-am pus uniforma si coiful:). Iustin a fost si el foarte entuziasmat de idee.

Dupa aceea am intrat in cetatea de mijloc unde se afla si palatul principal. Rolul acestei cetati este de a separa plebea de nobilime.

In cea de-a treia cetate am vazut palatul printului mostenitor si dormitorul concubinelor si al reginei.

La capatul platoului de filmare se afla si templul unde se inchinau la zeul soarelui. De acolo se poate vedea o priveliste superba asupra vaii raului Yeongsam. Mai demult se putea face o excursie si cu barca, o reproducere a corabiilor de odinioara, dar spre dezamagirea lui Iustin, am aflat ca au mutat corabia in alta parte:(.

In afara de poze nu am putut face mare lucru ca era cam pustiu pe acolo. Dar daca mergeti in vizita in weekend, veti putea participa si la activitati precum trasul cu arcul, jocuri precum yotnori, olarit etc. Plus ca se poate manca si la restaurantul din cetate supa de tteok sau de mandu.

Una peste alta, a meritat efortul de a merge de 2 ori.

Ieri seara m-am mutat se la socri la cumnata unde vom sta pana plecam. Va voi scrie si despre sederea aici ca viata la oras e diferita de cea de la sat:)).

Pe curand!

PS: Voi updata articolul si cu alte poze. Mi s-a blocat telefonul si nu se mai incarca pe blog. Puteti vedea pozele si pe Facebook

11 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: Sedinta foto


Sambata asta printesa Yejin a avut parte de momentul ei de celebritate: a facut prima ei sedinta foto. Coreenii sunt foarte priceputi in arta fotografiei si fiecare moment important din viata este marcat de o astfel de sedinta foto. Sunt sute de oferte pe piata cu tot felul de pachete: sarcina, nasterea, implinirea a 100 de zile, implinirea varstei de 1 an, pachete pentru familie, pentru nunta etc. Au inceput sa apara si la noi albume in stilul celor din Coreea, dar mai e cale lunga pana sa se ajunga la aceeasi calitate. Pachetele din Coreea includ albume de mai multe marimi, mai multe tablouri, accesorii pentru telefon, pentru oglinda de la masina etc. Probabil ati vazut pe Facebook pozele de la studio ale cumnatei mele. A schimbat 12 rochii si tot atatea coafuri:). Si albumele pe care le-am facut noi in Coreea imi sunt foarte dragi.
Cand avea Iustin cam 1 an, i-am facut si lui o astfel de sedinta foto si, bineinteles, Yejin nu putea face exceptie. Asa ca am facut rezervare si sambata dis de dimineata, ne-am indreptat spre studio.

Pachetul pentru Yejin va include un album mare, 4 tablouri, niste accesorii de agatat la oglinda de la masina, o cutie-album imprimata cu pozele ei in care vom putea pune pozele personale. Pentru sedinta foto a schimbat 4 tinute: una casual, un hanbok, o rochita de ocazie si tricoul pentru toata familia. Toate hainele se dau de catre studio, lucru care mi s-a parut foarte fain. Nu mai trebuie sa ne facem griji cu ce sa ne imbracam. La anumite momente cum ar fi nunta, si coafura e asigurata. In comparatie cu Iustin, printesa a fost putin mai morocanoasa, mai ales cand ii schimbam tinutele. Cand a imbracat rochita de ocazie, au si coafat-o putin cu o placa micuta de par de care m-am minunat.


Fiecare colt al studioului era pictat cu decoruri diferite care sa se potriveasca tinutelor.

2 asistente se ocupau de buna dispozitie a copilului. Vorbeau cu ea, faceau baloane de sapun astfel incat sa o faca sa zambeasca. Spre deosebire de fratele ei, s-a dovedit mai scumpa la zambete. Au trebuit sa se cam dea asistentele peste cap sa scoata cateva poze frumoase:)).

La tinuta de ocazie, a facut poze si impreuna cu Iustin care a fost imbracat in costum. Ii cam curgeau pantalonii de pe el, dar am rezolvat problema cu un ac de siguranta:)). In ultima vreme, Iustin se cam prosteste la poze si mi-a fost teama ca va face la fel si de data asta, insa majoritatea fotografiilor au iesit bine datorita baloanelor de sapun:D.


La ultima tinuta, cea pentru familie, ne-am imbracat cu totii cu tricouri la fel. A fost conceptul cel mai greu de fotografiat pentru ca printesa isi pierduse rabdarea. A trebuit sa facem o pauza de biberon.


In sfarsit, dupa ce am terminat shootingul am mers sa alegem pozele pentru album si pentru celelalte accesorii.

O astfel de experienta e destul de scumpa, dar merita din plin.

Restul zilei l-am petrecut cu soacra si cu cumnatii. Am mancat si pranzul si cina impreuna si am mai ciugulit o gramada si intre mese. Cantarul arata deja cu 2 kg in plus:((. Mancarea coreeana e sanatoasa, dar clar se depune daca faci abuz:)). Imediat dupa ce vin in tara reinnoiesc abonamentul la kangoo jumps si ma reapuc de dieta cu ceai verde:)).

Maine va voi povesti despre vizita la Naju si la platourile de filmare ale filmului Jumong. A fost o excursie foarte frumoasa.

Pe curand!

09 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: In "Imparatia crizantemelor"


Salutare tuturor! Aseara am fost atat de obosita dupa excursia din timpul zilei, incat nu am mai avut energie sa postez si pe blog^^.
Cumnata mea imi tot zisese cu vreo 2 zile in urma ca vom merge intr-un loc numit 국향대전(국=crizantema, 향=parfum, 대전=expozitie) Nu am inteles exact la ce se refera pana am ajuns acolo:)). Ne-am trezit dis de dimineata pentru a porni la drum. A fost o calatorie scurta, de vreo 40 de minute. Iustin ma tot intreba unde mergem si eu nu stiam ce sa ii explic :D. I-am zis ca mergem intr-un parc de distractii unde va fi un castel mare. Probabil am un al saselea simt, ca nu am gresit prea mult. Odata ajunsi acolo, am vazut cu uimire o poarta uriasa din crizanteme de toate culorile, cu turnulete ca ale unui castel. Am profitat de moment si i-am spus puiului surprins si el ca am ajuns in imparatia florilor:)).

Este vorba despre un fel de expozitie, un muzeu al naturii, in care crizantemele sunt vedetele principale. Nu mi-a dat prin cap ca se pot face copaci din crizanteme. Sau ca voi vedea Arcul de Triumf in varianta coreeana, facut dn crizanteme. A fost o incantare totala. Nu stiam in ce parte sa privesc mai intai pentru a face poze.


Mai intai am intrat intr-o sera unde erau expusi cactusi: cactusi pitici, cactusi uriasi, cactusi rotunzi, cactusi infloriti si printre ei mici ochiuri de apa in care inotau pestisori aurii. Mi-a placut faptul ca din loc in loc erau bancute frumos sculptate, puse special pentru persoanele care voiau sa faca poze. Nu am ratat nici noi ocazia.

Dupa ce am iesit de la cactusi, am mers in imparatia dovlecilor, expusi pe o bolta, de la mic la mare. Nu am mai vazut dovleci asa frumosi ca aici:). Si copiii au fost incantati. Iustin a zis ca e inca Halloween. Odata iesiti de la dovleci, am zis ca e timpul sa bem ceva. Eu mi-am luat o cafea la punga si vanzatorul mi-a turnat-o in pahar de plastic cu pai, iar cumnatul meu si-a luat o limonada albastra:)). Copiii au optat bineinteles pentru suc.

Urmatoarea oprire a fost intr-o alta sera plina de tot felul plante exotice in ochii mei :). Aveau si o mica cascada artificiala la poalele careia inotau pesti aurii, galbeni, albi.

Dupa asta, mini gradina zoologica cu gandaci m-a facut sa exclam iar ca doar coreenii se puteau gandi la asa ceva:)).

Am intrat si intr-un dom unde erau expusi dovleci uriasi si unde se vindeau produse traditionale.

Un lucru care mi-a placut foarte mult a fost ca din 300 in 300 m erau si camere pentru alaptat, frumos amenajate. Pe langa asta, mai erau si aparate pentru sterilizarea mainilor, chioscuri in care te puteai odihni, restaurante in aer liber unde puteai sa iti potolesti foamea. Si noi am luat pranzul intr-un astfel de restaurant. Am mancat chanjangmyun si in sfarsit am gustat si eu pentru prima data bautura makeoli:)).

Dupa ce am mancat ne-am plimbat prin parcul in care erau tot felul de sculpturi din crizanteme. Elefanti, girafe, personaje de desene animate (pinguinul Pororo si prietenii lui l-au incantat pe Iustin). Din loc in loc erau tot felul de inimioare din flori unde puteai face poze. In lipsa sufletului-pereche care a venit noaptea tarziu de la Seoul, eu am facut poze cu cumnata.


Ne-a placut mult si experienta hranirii papagalilor. Aveau un tarc acoperit cu plasa, in care puteai sa intri sa hranesti papagalii. Am intrat cu cumnata si cu copiii. Ne-au dat seminte intr-un paharut, puneam semintele in mana si papagalii veneau pe mana noastra si ciuguleau. Lui Iusin i-a fost frica sa ii hraneasca din mana asa ca tinea paharul intins pana un perus s-a indurat sa vina sa ciuguleasca direct din pahar:))
Ultima oprire a fost la o expozitie unde am vazut pentru prima oara crizanteme crescute sub forma de bonsai! Extraordinar de frumoase.

Toata calatoria s-a sfarsit cu un tur de 15 minute cu trenuletul condus de o buburuza.

Epuizati dupa 4 ore de aventura, copiii au dormit tot drumul la intoarcere. Urmeaza o alta zi cu aventuri: sedinta foto a printesei Yejin. 

Pe curand!

PS: Am o veste proasta...am facut sute de poze la expozitie si am vrut sa le descarc in calculator. E o poveste lunga, dar concluzia e ca le-am sters din telefon impreuna cu celelalte poze facute in primele zile:((. Acum incerc sa recuperez ce se poate de pe telefonul soacrei si al cumnatei:(.

06 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: La moara si la hanok

Prima parte a zilei a fost cam plictisitoare. M-am trezit la 9, foarte tarziu adica (desi soacra e in concediu, se trezeste la 6!), pentru ca Iustin s-a sculat de vreo 3 ori azi-noapte. S-a plans ca ii e cald, ca e intuneric, ca nu-i place camera, ca vrea sa doarma cu bunicii. L-am trimis la ei, a venit inapoi suparat ca bunicul sforaie. Ba chiar a strigat la el sa inceteze cu sforaitul:)). In romana, bineinteles:)). Intr-un final a adormit.
Cand s-a trezit a inceput sa intrebe din 5 in 5 minute: Cand vine Wonoo (verisorul)?

Dupa amiaza in schimb, s-au precipitat lucrurile. Pe la 2, am plecat cu soacra la moara sa macinam ardeiul iute cumparat ieri. Foarte interesanta experienta. La moara respectiva am putut vedea cum se fac faina de orez, uleiul de susan, fulgii de chilli. O ajuma draguta mi-a dat sa gust tteok (prajitura de orez) proaspat facuta din faina macinata la fata locului.
 
Stiu ca din poze nu se intelege mare lucru, de aceea am facut si niste filmulete pe care le voi urca pe youtube in curand. In penultima poza e instalatia unde se face ulei de susan. Initial se prajesc semintele, dupa care se baga la presa. In ultima poza este moara pentru ardeiul iute. In capat e o banda pe care se pun ardeii, care trec prin 4 cuve. In prima, se separa semintele si in urmatoarele 3 se macina. Dupa ce ies fulgii de chilli din ultima cuva, se trec intr-o alta masina unde se bat. Veti vedea mai bine tot procesul in filmulet.
Soacra-mea a macinat si niste orez si cand ajuma a vazut ca filmam a inceput sa comenteze ca ar trebui sa filmez la o moara mai curata:))).
Iarasi am dat de inventivitatea coreenilor care prindeau o punga cu niste clame de par de banda pe unde iesea faina.:)).

Dupa ce am iesit de la moara am fost inspirata sa o intreb pe soacra-mea de hanok. Hanok-ul este casa traditionala coreeana. Si spre norocul meu, chiar langa sat este si un sat de bogatasi unde sunt numai case facute in stil traditional. Soacra-mea mi-a povestit ca acele case apartin orasenilor care si-au facut un loc de odihna la munte. Ne-am indreptat spre locul respectiv si cand am ajuns acolo am ramas cu gura cascata. Extraordinara privelistea. Arhitectura caselor, portile impunatoare de lemn (care mi-au amintit de Maramures:D), curtile pline de verdeata si totul strajuit de munti de jur imprejur. Traditionalul se impletea armonios cu modernul. Totul era facut din lemn masiv, decorat in stil traditional, dar inauntru aveai parte de tot confortul secolului 21. Electrocasnice de ultima generatie, usa avea o yala numai buna sa faca hotii sa se uite crucis, camere de filmat de jur imprejurul casei. Era atata liniste, incat masina noastra a facut niste oameni sa iasa la poarta:)). Am ramas foarte impresionata de amabilitatea oamenilor. Prima persoana ne-a invitat in curte sa facem poze, iar a doua ne-a invitat pana si in casa. Imi venea sa topai de bucurie:))).
La alte case, proprietarii au renuntat insa la portile traditionale de lemn si au optat pentru cele din fier forjat cu niste modele extrem de luxoase.
Stiu ca sunteti foarte curiosi sa vedeti poze, asa ca le voi posta pe Facebook maine la prima ora. Am facut atatea poze de cand am venit, ca am ramas fara memorie la telefon si am folosit telefonul soacrei care doarme acum:)) (aici e 12 noaptea). Am ajuns la concluzia ca imi trebuie neaparat o camera profesionala:D.

La putin timp dupa ce ne-am intors, a venit si Wonoo cel mult asteptat impreuna cu parintii. A inceput tornada. Baietii au inceput sa alerge de colo colo, pana ce Wonoo a reusit sa alunece si sa cada. Speram sa nu aiba nici o problema, ca s-a lovit destul de tare la cap. Dupa asta joaca s-a terminat si copiii s-au linistit. Am putut sa stau de vorba cu cumnata-mea care ma va ajuta sa procur cosmeticele promise pe Facebook. A adus si cutia plina de ceai verde pudra pentru voi:).

Maine vine sotul de la Seul. E frumos aici, dar nu as putea sa stau prea mult timp fara el:)). Sambata dis de dimineata printesica noastra are programare la sedinta foto la studio. Deci nu ne vom plictisi.

Pe curand!

05 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: La piata


Buna tuturor! Ieri am petrecut o zi foarte frumoasa cu cumnata mea preferata din Kwangju (Kwangju e cam la 30 min distanta de Naju, unde locuiesc socrii). Insa va voi povesti despre ea maine cand voi avea si pozele:).
Astazi vreau sa va spun despre experienta avuta intr-o piata cu specific coreean. Iustin s-a trezit la 12, asa ca am pornit la drum dupa pranz si nu dimineata, cum planuiseram. Scopul principal a fost sa cumparam ardei iute pentru gochukaru. At fi fost pacat sa plec fara fulgii de ardei iute, mai ales ca pe magazinele online sunt foarte scumpi. Ma asteptam sa cumparam direct fulgii, dar soacra a spus ca mai bine luam ardei uscati si ii macinam. Asadar, urmatoarea serie de kimchi va fi una cu adevarat speciala: cu gochukaru proaspat macinat si, sper eu varza chinezeasca din cultura proprie:).
Mersul la piata in Coreea ofera un adevarat spectacol. Si nu ma refer la tot felul de produse exotice care atrag privirea, ci si la felul in care vanzatorii isi promoveaza de zor marfa, la modul in care coreencele ajuma negociaza pretul. Prima oprire a fost la ardei.
Soacra-mea a examinat cu grija mai multi saci si m-a invatat care ardei sunt de calitate: cei uscati natural, la soare, de culoare rosu deschis si cu codita galbena. Desi pretul la prima taraba era bun, nu a fost multumita. Am luat ardei putin mai scumpi, dar de calitate superioara. A inteles pasiunea mea pentru kimchi si a vrut sa ma ajute sa iasa ceva bun:). E clar ca ma iubeste :D. Dupa aceea am cumparat legume pentru kimbap - meniul din aceasta seara. Am avut impresia ca sunt legume mutant, mai ales morcovii:))
Am vazut in piata si varza chinezeasca careia nu ii dadusem mare atentie inainte sa ma apuc sa fac kimchi. Am ramas cu gura cascata la capatanile care cantareau 3-4 kg bucata si costau 3 bucati 3000 won (aproape 3 dolari). La noi cumpar o varza rahitica cu 5 lei!!
 Am revazut si alte legume foarte gustoase dar greu accesibile ca pret la noi. Si perele!! Faimoasele pere de Naju, absolut senzationale la gust. Sunt foarte zemoase si aromate.
Dupa aceea, am dat o tura prin piata de peste, cu Iustin tinandu-se de nas si urland sa plecam mai repede ca miroase urat.
Voi urca mai multe poze pe Facebook cand dau de wifi.

Tot in piata erau si o multime de tarabe cu haine in stil ajuma :D. Femeile in varsta din Coreea au un stil specific de a se imbraca. Il recunosti dintr-o mie :))

Inainte de a pleca din piata, soacra-mea si-a manifestat iar afectiunea cumparandu-mi hotteok si niste dulciuri traditionale :)

Am vazut azi ca soacra-mea e o femeie foarte puternica. Stie sa negocieze bine si este si fortoasa:D. Poza de mai jos demonstreaza. Sacul era plin cu boabe de soia.
Dupa ce am iesit din piata ne-am mai invartit prin vreo 2 magazine (veti vedea pozele mai tarziu) si am revenit acasa.

Maine va fi o alta zi interesanta. Vine cumnatica cu adorabilul meu nepotel in vizita. 

03 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: Acasa cu familia



Prima zi de vacanta a fost dedicata familiei. Bunicii au fost incantati sa isi vada nepotii si mai ales pe cea mica, deoarece a fost prima intalnire. Au venit in vizita si cumnatii mei cu sotiile si cu copiii si sufrageria a devenit teren de joaca. 3 baieti cucuieti, vorbind in 2 limbi diferite...a fost un spectacol. Iustin, fiind cel mai mare, le explica de zor in romana celorlalti cum sa se joace. La un moment dat, cel mai mic zice: nu stiu ce zice baiatul asta:))). E interesant sa vad si felul in care interactioneaza Iustin cu bunicii. Am sperat ca el sa invete putina coreeana, dar mai degraba invata bunicii romana:)). Si in prima noapte si in a doua, Iustin a dormit in sufragerie cu bunicii. Pe jos, ca asa dorm coreenii. Sau mai bine zis, a dormit putin si in rest s-a jucat...cam de la 4 la 8 dimineata. Diferenta de fus orar si-a pus amprenta din plin.

Am mancat si pranzul si cina impreuna cu familia extinsa. Abia am ajuns aici si cred ca deja am luat 2 kg:)).

Ma inteleg foarte bine cu cumnata cea mica si abia asteptam sa o revad:). Saptamana asta planuim sa mergem impreuna la cumparaturi. Am o lista luuuunga.

Dupa pranz, sotul meu a plecat la Seul. Am avut emotii sa raman singura cu socrii, dar nu a fost chiar asa de rau :D. Temerile mele au fost cauzate de niste momente din trecut. Faptul ca sotul s-a certat cu parintii cam 1 an inainte sa ma accepte, faptul ca socrul i-a reprosat ca nu m-am trezit la 5 dimineata sa o ajut pe soacra la micul dejun (era imediat dupa nunta si eu eram epuizata) etc. Dar, cu trecerea timpului, relatia s-a imbunatatit. Au vazut si ei ca nu sunt o zgripturoaica care le-a furat baiatul si se pare ca m-au acceptat cu toata inima. De asemenea m-am temut ca in zilele astea sa nu se astepte sa fac eu mancare (mancarea specifica zonei e diferita de cea din Seul), dar m-am linistit. Se multumeste sa ma invart pe langa ea, sa pun si sa strang masa si sa spal vasele:D. Oricum trag cu ochiul la ce gateste pentru ca vreau sa mai fur cateva retete.

Am facut o multime de poze, dar din cauza traficului limitat (ma conectez prin hotspot la telefonul soacrei si deja i-am folosit 50% din date), trebuie sa mai astept putin pana sa le pot posta. Veti putea vedea in poze satul specific coreean, casele traditionale, casa socrilor, piata, magazinele coreene si va mai pregatesc o surpriza. Dar trebuie sa revina sotul de la Seul ;).

Pe curand!


02 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: La drum

Buna. V-ati facut bagajele? Haideti sa pornim la drum. Pentru prima oara, am optat pentru o ruta putin diferita. Daca de obicei faceam escala la Paris sau Roma, de data asta ne-am oprit la Doha, in Quatar. Mi-a fost putin teama la inceput, fiind tara araba, dar totul s-a desfasurat fara probleme. Am fost impresionata de aeroport. Ma asteptam la securitate mai ridicata, insa in tranzit ne-au lasat efectiv sa trecem de control fara sa mai scoatem laptop, tableta, curele etc. Am trecut pur si simplu, aparatele au bipait, dar agentii de acolo ne zambeau amabil, cu un aer usor plictisit. Contrast total fata de Tel Aviv (am fost acum cativa ani) unde aeroportul era plin de militari cu mitraliera in mana:)).
Am avut emotii sa plecam la drum cu 2 copii, dar, spre surprinderea mea, a fost mult mai usor decat ma asteptam. Copiii au fost destul de linistiti si am putut sa ne bucuram cu totii de calatorie. Decizia de a cumpara manduca (un port bebe ergonomic) a fost cea mai buna. Am luat si caruciorul cu noi, insa surpriza a fost ca nu ni l-au mai dat in tranzit. L-au trimis direct la Incheon si fara port bebe am fi incurcat-o :D. Printesa s-a simtit foarte bine in el.


Nota 10 pentru Quatar Airlines. A fost cea mai comoda linie aeriana pe care am incercat-o pana acum, iar personalul extrem de amabil. La mancare nu au stat stralucit, dar la gandul a ceea ce ma astepta in Coreea, cui i-a mai pasat de mancarea din avion?:)) 12 ore a durat toata calatoria. Iustin a fost incantat de avionul "urias" in care ne-am urcat la Doha. Odata ajunsi la Incheon, a mai urmat o calatorie de 4 ore cu autobuzul, spre Kwangju, in sudul Coreei.


Obositi, dar fericiti ca am ajuns cu bine, am sosit in casa socrilor la 10 noaptea. Soacra-mea ne astepta cu masa pusa. Nu am facut poza pentru ca ne era prea foame. Dar promit poze in articolele urmatoare. Astazi sotul va pleca in Seul la munca, iar eu voi ramane singura cu copiii la socri. Nu stiu la ce sa ma astept. Miturile despre soacrele coreene imi bantuie in minte:)). Pana acum soacra-mea a fost foarte ok, dar nu am mai stat atatea zile cu ea si in nici un caz nu am stat singura. Oare ce urmeaza?:))

Doamne-ajuta!:))