Motto:

"Omul trebuie sa manance pentru a trai, nu sa traiasca pentru a manca" (Benjamin Franklin)

16 mai 2018

Jurnal din Coreea: O noua calatorie 2 - Viata la tara


Ziua de ieri s-a scurs molcom in ritmul vietii de la tara. Ritmul pentru musafirii care sufera din cauza diferentei de fus orar, nu pentru oamenii locului care se scoala cu noaptea in cap si merg la munca. Asadar din ziua de ieri nu prea am ce sa va relatez, pentru ca am dormit pana la 12, am mancat, am lucrat putin si iar am dormit, iar seara am iesit la masa in Kwangju cu toata familia. Asta a fost singurul moment mai agitat al zilei. Am mers la un restaurant chinezesc care avea si loc de joaca pentru ca na...acum in familie sunt 5 copii nazdravani plus una bucata bebe de 1 an care a preferat sa stea in brate la mami insa. Ce mi-a placut a fost ca in separeu erau monitoare unde puteam vedea ce fac copiii in camera de joaca. In rest, mancarea nu mai zic cum a fost:))...la un moment dat am pierdut sirul felurilor de mancare care tot veneau si veneau si nu se mai opreau. Cred ca au fost 5-6 feluri de mancare in total. Sotul meu a zis ca se simte greu:)). Si nu e singurul.

Copiii s-au inteles de minune. In ce limba, nu stiu. Iustin zice ca in limbajul lor secret, care se pare ca a functionat de minune pana cand Wonwoo, fiul cumnatei mai mici, a venit sa ne ceara ajutorul la o traducere. Era vorba de un fel de leapsa din ce am inteles eu si Iustin al meu nu reusea sa inteleaga regulile jocului:)). 

Dupa masa, ne-am despartit cu promisiunea de a ne revedea iar joi, asa ca maine va fi o zi cu ceva activitati.

Dar sa revenim la ziua de azi. Vremea ploiasa ne-a impiedicat sa ne fataim prea mult. Planuiam sa urcam pe munte azi, sa facem putin sport, dar nu a iesit. Asa ca singurul drum facut azi a fost la farmacie:)). Oricat de prevazatoare am incercat sa fiu cu trusa medicala pe care o iau mereu dupa mine in calatorii, am ratat siropul de tuse:)). Iustin a racit si a inceput sa tuseasca destul de tare, asa ca a trebuit sa cautam aici un medicament. Ocazie insa si pentru o scurta plimbare cu masina pana in oras. La intoarcere am luat-o pe drumul istoric al satului. In poza de mai jos, vedeti ziduri care dateaza din perioada regatului Goryeo. Pe tot drumul respectiv, casele au astfel de ziduri care au fost conservate cu grija (Dol Dam Gil - Drumul Zidurilor de piatra se numeste).  
  

Am trecut si prin fata casei memoriale a generalului Jung Ji, stramosul familei noastre, care a pus bazele fortelor navale coreene in secolul al 14lea. Sotului meu i s-a dat numele JiHun, dupa acest stramos :D


Apoi am oprit 2 minute sa fac poza la vechea scoala a satului (acea platforma acoperita), unde in trecut a predat Shin Suk Ju, un invatat din perioada regelui Sejong care a si participat impreuna cu alti invatati la crearea alfabetului Hangeul. Am scos de pe internet o poza si cu casa memoriala a acestuia (sub poza cu scoala) pentru ca nu am mai ajuns sa fac personal poza.


Si am ajuns acasa. Dar pentru ca nu ne venea sa intram inauntru (ca de 2 zile tot in casa am stat), sotului i-a dat prin minte sa imi zica de casuta din spatele casei socrilor (am venit de atatea ori aici, dar abia acum aflu:)). Proprietarul a facut aceasta casuta pentru cei care au nevoie de un loc de odihna. Totul este gratuit, la final, cei care se odihnesc aici, putand face o donatie. Numele casutei este Seonyeowoa Saguigun (Ingerul si Escrocul - nume inspirat dintr-o legenda coreeana. Se pare ca ingerul in acest caz e sotia proprietarului, iar el e escrocul:)). Cand am intrat inauntru am avut impresia ca am patruns intr-o casuta din povesti. Podeaua pictata, peretii si rafturile pe care se odihneau obiecte traditionale, dar si moderne (o chitara, un casetofon vechi, o pianina), bancuta si scaunele-buturuga din lemn, pictate si ele toate creau o atmosfera boema care pareau sa iti ofere nu doar odihna fizica, ci si odihna sufleteasca. La toate astea se adaugau si lucrurile necesare supravietuirii: o bucatarie micuta dotata cu aragaz, chiuveta, dulap cu cateva vase si tacamuri, precum si un frigider care avea bere, soju, makeoli si apa, toate gata sa isi primeasca oaspetii. Afara, atmosfera casutei era completata de bancuta si masa de piatra, precum si de o gradina plina de flori, toate asezonate cu aer curat de munte. Cine vrea sa vina aici? :D










Cam asta a fost ziua noastra de astazi. Am ajuns la concluzia ca am inceput cu adevarat sa ma simt ca acasa de fiecare data cand revin in aceste locuri cu o istorie atat de bogata, incat imi ofera mereu cate ceva nou de povestit. Cine stie, poate in viitor vom organiza si tururi in aceasta regiune fabuloasa. Ce parere aveti?^^

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Comentarii