Anul asta e anul calatoriilor pe nepusa masa se pare. Dupa Grecia si Anglia, Coreea e una dintre tarile pe care nu ma asteptam sa o revad atat de repede. Nu de alta, dar mersul in Coreea in 4 arde la buzunar:)). Insa cum socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ, iata-ne la drum cu toata gasca. Quatar a fost si de data asta cea mai buna optiune pentru noi. Ca pret, ca in rest au lipsit papucii de unica folosinta si unora le-a lipsit deodorantul:)). Insa daca totul ar fi fost perfect, era prea plictisitor de povestit, asa ca am ales partea plina a paharului.
Am avut un zbor de noapte si am aterizat la Doha la o minunata temperatura de 29 de grade (la 5 dimineata). Aeroportul Hamad ne-a intampinat in stilul cu care ne obisnuisem. Maimutoi uriasi, ceva dinozauri, multi coreeni si o escala de 3 ore. Suportabil. La 8 dimineata ne-am imbarcat in avionul gigantic dupa spusele lui Iustin, care ne-a dus la Incheon. Nu stiu daca e vina deserturilor traversate, dar si de data asta s-a lasat cu zgaltaieli serioase de avion si cu niste rugaciuni spuse cu toata credinta:)).
Am aterizat cu aproape o ora intarziere si ne-am dus sa ridicam bagajele. De obicei jumatate din bagaje sunt cadouri si de data asta am luat cu noi 4 sticle de must pentru care ne-am rugat sa nu se sparga pe drum. Rugaciunile noastre nu au fost foarte eficiente se pare, pentru ca in ciuda foliei cu bule, in ciuda amaratei de etichete cu mesajul fragil, aplicata mai mult in sila de angajata de la Otopeni, bagajul nostru a sosit in punga pentru ca 2 sticle se sparsesera. Noroc ca sticlele fusesera puse separat in alta valiza, impreuna cu restul cadourilor (la care a avut de suferit ambalajul) si hainele noastre au scapat tefere.
De data asta, ne-am desteptat si noi si ne-am luat din aeroport cartela de internet. Se pare ca acest SIM pe care il poti achizitiona pe 5, 10 sau 15 zile si are date nelimitate, precum si 100 de minute de voce pe plan local se poate lua doar de la Incheon. Mai mult decat suficient pentru a-mi asigura independenta de wi-fi si de hotspotul soacrei :D
La 1 noaptea eram in Seoul. Am dormit la Mission house, o cladire care apartine bisericii noastre.. Diferenta de fus orar nu ne-a dat mari batai de cap, asa ca am dormit bustean. Duminica dimineata am mers la slujba, dupa care ne-am intalnit cu pastorii de acolo cu care am luat si masa. Dupa-amiaza am petrecut cateva ore bune cu Bianca care in prezent studiaza arhitectura la Universitatea Seoul. Inghetata bingsu si cafeaua au fost primele pofte pe care mi le-am satisfacut la o cafenea din zona. Pentru cei care nu stiu, bingsu este o inghetata care, in varianta originala, se facea cu fulgi de gheata si cu pasta de fasole rosie. Acum exista zeci de variatii ale retetei originale, pasta de fasole fiind optionala. Iar ca baza, in loc de apa, se foloseste laptele inghetat. Noi am luat un bingsu cu mango si...branza dulce se pare:))). Branza a fost elementul surpriza :)). Ce sa zic...gusturi si gusturi.
Dupa cafenea, cum nu mancasem la pranz decat ca animalele domestice pe care le iubim de Craciun, a urmat o alta cina copioasa. Ce sa fac daca ne-au dus la bufet? Era pacat de toate mancarurile alea:)). Radeam cu stomacul si plangeam cu gandul la orele nenumarate de sport pe care va trebui sa le aplic la intoarcere ca sa imi revin dupa socul culinar pe care il presupune orice vizita in Coreea. Dar na...Coreea pentru mine e pe principiul Traieste clipa! ca dupa aia vedem noi ce-om face:)) La masa am avut o discutie interesanta cu seniorii din biserica pe tema formatiei BTS:))...in Coreea sunt cunoscuti mai mult sub numele intreg de Bangtan Sonyeondan decat de BTS. Asa ca la un moment dat o samonim intreaba inocent: Cine e BTX?:)) Se pare ca nu ii stia mai deloc nici cu nume intreg, nici cu prescurtare.
Seara am stat la povesti pana tarziu cu cea mai buna prietena a mea de la biserica de aici. Mereu e timpul prea scurt cand ma revad cu ea, dar vom mai avea putin timp de taclale si weekendul viitor.
Azi dimineata la 8, ne-am facut bagajele si am pornit spre Kwangju si apoi spre Naju, la socri acasa, unde vom ramane pana vineri. Copiii au fost incantati de KTX, in special printesa care acum s-a mai marit si proceseaza altfel lucrurile :D. Am ajuns la concluzia ca in sfarsit este destul de usor sa plecam cu ambii copii la drum.
La gara am vazut un detaliu dragut pe care nu il observasem in trecut si anume faptul ca au marcat pe jos numarul vagonului ca sa stii sa astepti exact unde trebuie cand vine trenul.
In parcarea garii din Kwangju aparuse o noua statie de "combustibil" pentru masinile electrice.Coreea se pare ca se pregateste serios pentru viitor :D.
Acum sunt acasa la socri. Inca un pranz monumental ne-a marcat venirea. Imi era foame, asa ca nu am mai facut poze, dar au ramas suficiente mese la orizont:)). In timp ce scriam postarea am auzit pe afara "ragetul" prietenului nostru de anul trecut, broscoiul buclucas. O sa incerc sa il prind la noapte si audio sa il pun pe Facebook...pentru cei carora le e dor:))). Asa ca fiti pe faza pentru urmatoarele postari! :D
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu
Comentarii