Nunta in Coreea - traditii si obiceiuri prin ochii unei romance

De curand am fost intrebata daca mi-am spus pe undeva online povestea coreeana:). Pana sa imi dau seama de amploarea "valului coreean" din Romania, nu am crezut ca ar putea interesa pe cineva, in afara familiei si prietenilor. Asadar, in urma solicitarilor, am hotarat sa scriu o serie de articole in care voi povesti despre experientele care m-au marcat in aceasta tara, pastrand in acelasi timp si tema culinara a blogului ;).

Unul dintre cele mai marcante momente din viata unei femei este cel al nuntii. Si eu am avut norocul as spune, sa traiesc acest moment intr-un mod cat se poate de exotic. Eram atat de fascinata de Coreea, de cultura, de traditii incat, inainte sa aflu ca pot imbraca atat rochia de mireasa, cat si costumul traditional, eram gata chiar sa renunt la rochia alba si sa ma marit in hanbok (asa se numeste costumul traditional):). Cand mi s-a spus ca le pot face pe amandoua, am fost si mai fericita. Dar sa o luam cu inceputul.

Pregatiri

Inainte de nunta se face schimb de daruri intre familii (honsu). Exista mai multe tipuri de ceremonii in acest sens, insa mai practicate in ziua de azi au ramas Yedan (in trecut se oferea matase din care mireasa facea haine pentru socri; azi se pot oferi argintarie, bani, bunuri de lux) si hamgap (daruri din partea miresei pentru prietenii mirelui - de obicei mancare si vin). Se mai obisnuieste ca mirele sa cumpere miresei un set de bijuterii si un ceas. 

Din mai multe motive, noi am sarit peste aceste traditii:).

In Coreea nunta se vinde "la pachet". Extrem de practic si comod pentru miri si nuntasi. Ce inseamna asta? Exista asa numitele wedding-hall-uri unde gasesti absolut totul: capela pentru cununia religioasa, sala pentru ceremonia traditionala, coafor, salon de infrumusetare, restaurant, dressing room si chiar studio-ul foto. Rochiile de mireasa nu se cumpara, ci se inchiriaza. Si noi am facut nunta intr-un astfel de wedding hall din Seoul. Pregatirile in sine nu au durat foarte mult, avand in vedere ca nu a trebuit sa alergam de colo colo pentru a negocia, hotara meniuri etc. Am mers la wedding-hall unde am ales modelul de invitatii (ei s-au ocupat de trimiterea lor), meniul de la restaurant, aranjamentul floral pentru capela, rochiile de mireasa, de seara (vedeti mai jos), pachetul pentru ceremonia traditionala si asta a fost tot:)).

Sedinta foto

Unul dintre cele mai frumoase momente a fost sedinta foto la studio care a avut loc cu cateva zile inainte de nunta. Coreenii sunt extrem de profesionisti la acest capitol, deoarece exista un adevarat cult al fotografiei acolo. Toate momentele importante din viata se marcheaza prin albume foto, portrete de familie...3 rochii de mireasa si 2 de seara, asta a fost garderoba mea in acea zi:). Cumnata-mea a schimbat la nunta ei 12 rochii!, lucru care m-a facut sa vreau sa ma mai marit o data:)). Si mirele si-a schimbat costumul de vreo 2 ori. Studio-ul foto avea mai multe incaperi, fiecare cu un decor diferit. Fotograful a reusit sa creeze o adevarata poveste cu noi in centrul ei :). Sedinta foto a durat aproximativ 3 ore. Cand m-am intors in tara, la noi nu se facea inca asa ceva. Drept urmare, am fost extrem de mandra sa arat pozele de la nunta tuturor prietenilor. 

Ziua nuntii

Dimineata m-am trezit cu un nod in stomac de emotie. Nu am putut manca nimic. Ne-am imbracat si am pornit spre wedding hall unde urma sa fim aranjati, periati, imbracati:)). Pe drum, tragedie. Imi uitasem acasa lentilele de contact (pe vremea aceea purtam ochelari). Viitorul sot intreaba nonsalant...dar cu ochelari nu te poti marita?:)))...era sa fac o criza de nervi:)). Am pornit in cautarea unui magazin de optica de unde mi-am cumparat alte lentile. Am ajuns la wedding hall si prima oprire a fost coaforul. Inainte de machiaj, mi s-a facut un tratament facial de curatare si hidratare a tenului. A urmat coafatul, machiatul, imbracatul...la imbracat am avut asistenta care a avut grija sa isi ceara si partea de bacsis, spre marea mea uimire:)). 

La ora 14, ne-am unit destinele in fata lui Dumnezeu. Atunci am imbracat rochia alba (ma rog...ivoire a fost a mea:). Parintii cuplului si rudele apropiate au purtat costume traditionale. 

Pyebek

Dupa cununia religioasa a avut loc si cea traditionala. Aceasta se numeste pyebek si se face exclusiv cu membrii familiei si cu rudele apropiate. Mirele si mireasa se imbraca in costume traditionale. Rochia  miresei seamana cu un hanbok normal, numai ca este mai ampla si are manecile foarte lungi si largi. Pe cap am avut un fel de palariuta impodobita si in spate prinsa o banderola care venea de parte si de alta a umerilor. In picioare am purtat pantofi traditionali, brodati cu matase. Mirele s-a imbracat intr-un costum numit daryung. In jurul taliei avea prinsa o centura, iar pe cap a purtat o palarie traditionala (samo). Ca o paranteza, culorile rosu, galben si albastru de pe manecile mele au fost o simpla coincidenta:)) 

Ceremonia a avut loc intr-o camera unde exista un perete pictat cu desene traditionale, in fata caruia stau rudele (vin in ordinea importantei si a varstei). In mijloc, exista o masa pe care se afla fructe uscate, castane, vin. Mirii stau de cealalta parte a mesei si saluta cu plecaciune pana la pamant mai intai parintii, apoi unchii, matusile, fratii. Plecaciunea pana la pamant se face numai in fata varstnicilor, iar in fata tinerilor se face plecaciunea normala. Mama mirelul arunca castane intr-o panza pe care o tin mirele si mireasa, simbolizand numarul de copii pe care il va avea cuplul. Noi am prins vreo 10 castane...

Apoi mirele si mireasa trec in spatele mesei, musca impreuna dintr-o jujuba si beau vin, incrucisandu-si mainile. Ceremonia se incheie cu mirele purtand mireasa, lucru care semnifica acceptarea obligatiilor pe care le are acesta fata de sotia lui. 

Dupa ce s-au incheiat toate ritualurile a avut loc si masa la restaurant. Mancarurile servite la nunta includ bulgogi, mandu, chapjae, kalbi (coaste de porc la gratar) diverse supe, tteok, dulciuri, fructe. Se poate face bufet, sau se serveste la masa. Mirii trec pe la mese sa salute nuntasii. Fara dansuri, fara tam-tam. Coreenii nu sunt un popor de dansatori, ei fac mai degraba karaoke, motiv pentru care mirele, inainte de nunta, isi scoate prietenii la masa si la o sesiune de karaoke in asa-numitele norebang ("camere de cantat"). Dupa masa, mirii se retrag si pleaca la hotel si apoi in luna de miere. 

Tteokguk - supa de vita cu orez

Dupa cum va spuneam si intr-un articol precedent, aceasta supa se serveste in mod traditional de Anul Nou Lunar, adica azi:). Este un fel de mancare mai elaborat, pe care vi-l recomand sa il gatiti cand aveti musafiri:). Eu gatesc aceasta supa destul de des in perioada sarbatorilor de iarna (face parte si din meniul nostru traditional de Craciun:)), deoarece sotului meu ii place foarte mult.

Timp de preparare: 4 ore
Ingrediente (pentru 4 persoane):
- chipsuri de orez (tteok) - o jumatate de punga
- 4 felii de antricot de manzat

- 1 ceapa

- 3 lg sos de soia (la 3 litri de supa)
- sare
- un ou
- 2 foi de alge (sushi nori)

Sos carne:
- 6 lg sos de soia
- 3 cepe verzi
- 4 catei usturoi
- 2 lg ulei de susan
- piper

Carnea se lasa 15 minute in apa, sa iasa sangele din ea. Se pune la fiert, impreuna cu o ceapa intreaga, curatata in prealabil. Din cand in cand se adauga cate un bol de apa rece, care ajuta la limpezirea supei. Se fierbe 3-4 ore. Dupa ce a fiert carnea, se scoate din oala si se taie in bucatele. Se scoate si ceapa. Se opreste focul si se lasa sa se limpezeasca, dupa care se rastoarna usor in alt vas, astfel incat mizeria de la carne sa ramana pe fundul oalei.

Se pregateste sosul si se amesteca cu carnea.

In supa se adauga chipsurile de orez care se fierb foarte repede. Se adauga sosul de soia si putina sare. Dat fiind faptul ca si carnea are sos de soia in ea, nu trebuie sa sarati supa foarte mult. Stiti ca chipsurile sunt gata in momentul in care se ridica la suprafata.

Se bate oul si se prajeste, dupa care se taie fasii. 

Se taie si foile de alge.

Pentru a servi supa, dupa ce se pune in bol, se ia din carne, ou, alge si se amesteca cu supa. Kimchi-ul ii completeaza perfect gustul.

Pofta buna!

5 ciudatenii culinare coreene

Coreenii iubesc mancarea si asta se vede in varietatea gastronomica peste care dai odata ajuns acolo. Insa un occidental, chiar si unul deschis la minte si la stomac cum sunt eu, poate ramane socat de anumite specialitati prezente in bucataria coreeana. Aveti mai jos cinci curiozitati culinare pe care le-am remarcat personal pe perioada sederii mele in Seul.

1. Supa de alge (myeokguk). Inainte sa va povestesc despre ea, va pot spune ca este chiar foarte buna:). Coreenii mananca cantitati uriase de alge. Trebuie precizat faptul ca, in cazul acestei supe nu este vorba de foile de alge folosite la sushi, ci de frunze intregi de alge.
Supa de alge este un fel de mancare servit in mod traditional de femeile care au nascut. Lauza trebuie sa manance numai supa de alge pe perioada lauziei, deoarece se crede ca ajuta la recuperarea organismului dupa nastere si stimuleaza lactatia. Soacra este cea care pregateste de obicei aceasta supa pentru nora lauza. In cazul meu, neavand soacra langa mine, s-au gasit niste coreenece cu inima mare din comunitatea de aici care au avut grija sa imi primesc generoasa portie de supa:).
Aniversarile sunt de asemenea marcate de supa de alge, pregatita de mame pentru copii, deoarece se crede ca este aducatoare de noroc. Pe de alta parte, se crede ca nu este bine sa mananci supa de alge in ajunul examenelor, ca sa nu-ti "alunece" mintea, dupa cum si algele sunt alunecoase. Ciudat, nu?:)
Pentru occidentali, mirosul de mare/ocean in farfurie nu este foarte imbietor, dar, in acest caz, fiertura de carne (vita sau pui) in care sunt puse algele elimina in mare parte mirosul. In plus, cateva fapte dovedite stiintific constituie un argument in plus sa servim din cand in cand cate un bol de supa de alge: algele intaresc rezistenta organismului impotriva alergiilor; contin substante care lupta impotriva cancerului, previn ingrasarea.

2. Picioare de pui (dakbal). Si nu ma refer la copane, ci, efectiv la labele puilor:)). Picioarele de pui sunt o delicatesa in Coreea. Exista restaurante care vand doar aceasta specialitate, care este una dintre cele mai iuti mancaruri. Am incercat si eu o data, dar nu pot sa spun ca m-au incantat in mod deosebit. Sosul a fost bun, insa putinul zgarci pe care l-am adunat de pe picioarele puilor nu prea mi-a tinut de foame.

3. Caracatita vie (hwe). Asta este o delicatesa pe care nu am avut curajul sa o incerc. Si nu din cauza faptului ca se serveste cruda si ca inca iti misca tentaculele in farfurie dupa ce este taiata. Dar poate fi un fel de mancare mortal la propriu:)). Daca nu stii cum sa inghiti tentaculele, risti sa ti se lipeasca de gat si sa te sufoce. Sotul mi-a povestit ca a fost un caz de crima in Coreea, in care arma crimei a fost o caracatita. Sotul i-a dat sotiei sa manance, aparent cu premeditare, si aceasta a murit sufocata. Spooky...

4. Viermi de matase (beondegy). Ii gasiti la piata si pe la colt de strada, fierti si condimentati si serviti pe post de gustare. O cana de viermi costa aproximativ 1 dolar. Se mai vand si la conserva in supermarketuri. Si daca reusiti sa treceti peste mirosul puternic si neimbietor pe care il degaja, mult succes in a trece si peste gust:)). Eu nu am reusit, in ciuda pachetului de proteine, vitamine si minerale pe care l-ar contine.

5. Si ca sa indulcesc putin posibilele reactii la delicatesele de mai sus, inchei cu rosii cu zahar. Da...ati citit bine. Rosiile nu sunt considerate legume, ca la noi, ci fructe si in nici un caz nu se mananca cu sare (cand le-am povestit coreenilor de salata noastra de rosii, li s-a parut o mare ciudatenie). Ele sunt servite pe post de desert, cu zahar presarat peste ele. Nu mi s-au parut foarte apetisante. Tot rosia cu branza alaturi e la putere:))

Anul Nou Lunar si bucataria coreeana

In calendarul coreean sunt doua sarbatori care au o importanta deosebita: Anul Nou Lunar (Seollal) care are loc undeva intre sfarsitul lunii ianuarie sau inceputul lui februarie si Ziua Recoltei (Chuseok) - ziua a 15-a a lunii a opta. Ritmul ametitor al vietii moderne nu a afectat pastrarea in mare parte a traditiilor acestor sarbatori, spre deosebire de altele care, in prezent, au ajuns sa se rezume doar la a servi anumite feluri de mancare.

Si pentru ca zilele acestea se sarbatoreste trecerea in Noul An Lunar, am tinut sa scriu si acest articol despre obiceiurile practicate la aceasta sarbatoare.

In Coreea, mergandu-se si pe calendarul solar si pe cel lunar, Anul Nou este sarbatorit de doua ori. In timp ce 1 ianuarie ramane sarbatoarea oficiala, majoritatea familiilor pleaca in provinice, in orasele natale, pentru sarbatori cu parintii, bunicii Anul Nou Lunar. Cat am locuit in Coreea, am avut ocazia sa vad personal diferenta dintre cele doua, prin faptul ca de Revelionul Occidental, spre frustrarea romancei de mine:)), a fost liniste in cartier, pe cand de Anul Nou Lunar, se simtea atmosfera de sarbatoare peste tot. Dar mancarurile delcioase mancate de Anul Nou Lunar m-au consolat pentru faptul ca nu am putut sarbatori Revelionul in stilul in care eram obisnuita:)

De obicei, coreenii, in special copiii, incep ziua de Anul Nou imbracati in costume traditionale, numite hanbok. Trecerea in Noul An inseamnand reunirea cu familia, dar si cu stramosii, cel mai ceremonial ritual este seh bae (o plecaciune adanca, pana la pamant), facuta de copii si tineri in fata parintilor. Copiii primesc bani si sfaturi intelepte pentru Noul An si toata lumea se felicita reciproc. De asemenea, plecaciunea aceasta se face si fata de spiritele stramosilor carora li se mai ofera mancare si bautura.

Apoi toata lumea se aseaza la masa. Obiceiurile culinare de Anul Nou pot varia de la o regiune la alta, dar felul de mancare prezent pe orice masa coreeana este tteokguk (supa de vita cu chipsuri de orez). Chipsurile de orez din supa simbolizeaza un inceput nou. Alte feluri de mancare traditionale, prezente de Anul Nou sunt mandu (galusti umplute), bindaetteok (un fel de prajituri cu soia), chapjae (paste de cartofi dulci cu legume/carne), iar ca bauturi coreenii servesc punch de orez (sikhye) sau ceai de scortisoara (sujeonggwa)

Dupa masa, in familie au loc diferite jocuri traditionale, printre care si inaltarea unui zmeu. Cu acest zmeu care se inalta sunt alungate tot ghinionul si toate bolile din anul precedent. Dar in ziua de azi, aceste jocuri traditionale pierd teren in fata diferitelor jocuri video, sesiunilor de karaoke sau pur si simplu in fata conversatiilor relaxate cu familia. 

Sehaebok mani badeuseyo! :) (Sa primiti multe binecuvantari in Noul An)