Motto:

"Omul trebuie sa manance pentru a trai, nu sa traiasca pentru a manca" (Benjamin Franklin)

06 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: La moara si la hanok

Prima parte a zilei a fost cam plictisitoare. M-am trezit la 9, foarte tarziu adica (desi soacra e in concediu, se trezeste la 6!), pentru ca Iustin s-a sculat de vreo 3 ori azi-noapte. S-a plans ca ii e cald, ca e intuneric, ca nu-i place camera, ca vrea sa doarma cu bunicii. L-am trimis la ei, a venit inapoi suparat ca bunicul sforaie. Ba chiar a strigat la el sa inceteze cu sforaitul:)). In romana, bineinteles:)). Intr-un final a adormit.
Cand s-a trezit a inceput sa intrebe din 5 in 5 minute: Cand vine Wonoo (verisorul)?

Dupa amiaza in schimb, s-au precipitat lucrurile. Pe la 2, am plecat cu soacra la moara sa macinam ardeiul iute cumparat ieri. Foarte interesanta experienta. La moara respectiva am putut vedea cum se fac faina de orez, uleiul de susan, fulgii de chilli. O ajuma draguta mi-a dat sa gust tteok (prajitura de orez) proaspat facuta din faina macinata la fata locului.
 
Stiu ca din poze nu se intelege mare lucru, de aceea am facut si niste filmulete pe care le voi urca pe youtube in curand. In penultima poza e instalatia unde se face ulei de susan. Initial se prajesc semintele, dupa care se baga la presa. In ultima poza este moara pentru ardeiul iute. In capat e o banda pe care se pun ardeii, care trec prin 4 cuve. In prima, se separa semintele si in urmatoarele 3 se macina. Dupa ce ies fulgii de chilli din ultima cuva, se trec intr-o alta masina unde se bat. Veti vedea mai bine tot procesul in filmulet.
Soacra-mea a macinat si niste orez si cand ajuma a vazut ca filmam a inceput sa comenteze ca ar trebui sa filmez la o moara mai curata:))).
Iarasi am dat de inventivitatea coreenilor care prindeau o punga cu niste clame de par de banda pe unde iesea faina.:)).

Dupa ce am iesit de la moara am fost inspirata sa o intreb pe soacra-mea de hanok. Hanok-ul este casa traditionala coreeana. Si spre norocul meu, chiar langa sat este si un sat de bogatasi unde sunt numai case facute in stil traditional. Soacra-mea mi-a povestit ca acele case apartin orasenilor care si-au facut un loc de odihna la munte. Ne-am indreptat spre locul respectiv si cand am ajuns acolo am ramas cu gura cascata. Extraordinara privelistea. Arhitectura caselor, portile impunatoare de lemn (care mi-au amintit de Maramures:D), curtile pline de verdeata si totul strajuit de munti de jur imprejur. Traditionalul se impletea armonios cu modernul. Totul era facut din lemn masiv, decorat in stil traditional, dar inauntru aveai parte de tot confortul secolului 21. Electrocasnice de ultima generatie, usa avea o yala numai buna sa faca hotii sa se uite crucis, camere de filmat de jur imprejurul casei. Era atata liniste, incat masina noastra a facut niste oameni sa iasa la poarta:)). Am ramas foarte impresionata de amabilitatea oamenilor. Prima persoana ne-a invitat in curte sa facem poze, iar a doua ne-a invitat pana si in casa. Imi venea sa topai de bucurie:))).
La alte case, proprietarii au renuntat insa la portile traditionale de lemn si au optat pentru cele din fier forjat cu niste modele extrem de luxoase.
Stiu ca sunteti foarte curiosi sa vedeti poze, asa ca le voi posta pe Facebook maine la prima ora. Am facut atatea poze de cand am venit, ca am ramas fara memorie la telefon si am folosit telefonul soacrei care doarme acum:)) (aici e 12 noaptea). Am ajuns la concluzia ca imi trebuie neaparat o camera profesionala:D.

La putin timp dupa ce ne-am intors, a venit si Wonoo cel mult asteptat impreuna cu parintii. A inceput tornada. Baietii au inceput sa alerge de colo colo, pana ce Wonoo a reusit sa alunece si sa cada. Speram sa nu aiba nici o problema, ca s-a lovit destul de tare la cap. Dupa asta joaca s-a terminat si copiii s-au linistit. Am putut sa stau de vorba cu cumnata-mea care ma va ajuta sa procur cosmeticele promise pe Facebook. A adus si cutia plina de ceai verde pudra pentru voi:).

Maine vine sotul de la Seul. E frumos aici, dar nu as putea sa stau prea mult timp fara el:)). Sambata dis de dimineata printesica noastra are programare la sedinta foto la studio. Deci nu ne vom plictisi.

Pe curand!

3 comentarii :

  1. Foarte interesant ! Eu nu incetez sa ma minunez cat de ingeniosi,creativi si constructivi sunt acesti oameni !

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Monica,
    eu si sotul meu tocmai ne-am intors din Seoul. A fost o experienta unica si inca nu am uitat diversitatea si gustul mancarurilor coreene.Speram sa mai ajungem acolo.

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc! Imi place felul tau de a scrie/povesti

    RăspundețiȘtergere

Comentarii