Jurnal din Coreea: Sedinta foto

Sambata asta printesa Yejin a avut parte de momentul ei de celebritate: a facut prima ei sedinta foto. Coreenii sunt foarte priceputi in arta fotografiei si fiecare moment important din viata este marcat de o astfel de sedinta foto. Sunt sute de oferte pe piata cu tot felul de pachete: sarcina, nasterea, implinirea a 100 de zile, implinirea varstei de 1 an, pachete pentru familie, pentru nunta etc. Au inceput sa apara si la noi albume in stilul celor din Coreea, dar mai e cale lunga pana sa se ajunga la aceeasi calitate. Pachetele din Coreea includ albume de mai multe marimi, mai multe tablouri, accesorii pentru telefon, pentru oglinda de la masina etc. Probabil ati vazut pe Facebook pozele de la studio ale cumnatei mele. A schimbat 12 rochii si tot atatea coafuri:). Si albumele pe care le-am facut noi in Coreea imi sunt foarte dragi.
Cand avea Iustin cam 1 an, i-am facut si lui o astfel de sedinta foto si, bineinteles, Yejin nu putea face exceptie. Asa ca am facut rezervare si sambata dis de dimineata, ne-am indreptat spre studio.

Pachetul pentru Yejin va include un album mare, 4 tablouri, niste accesorii de agatat la oglinda de la masina, o cutie-album imprimata cu pozele ei in care vom putea pune pozele personale. Pentru sedinta foto a schimbat 4 tinute: una casual, un hanbok, o rochita de ocazie si tricoul pentru toata familia. Toate hainele se dau de catre studio, lucru care mi s-a parut foarte fain. Nu mai trebuie sa ne facem griji cu ce sa ne imbracam. La anumite momente cum ar fi nunta, si coafura e asigurata. In comparatie cu Iustin, printesa a fost putin mai morocanoasa, mai ales cand ii schimbam tinutele. Cand a imbracat rochita de ocazie, au si coafat-o putin cu o placa micuta de par de care m-am minunat.

Fiecare colt al studioului era pictat cu decoruri diferite care sa se potriveasca tinutelor.

2 asistente se ocupau de buna dispozitie a copilului. Vorbeau cu ea, faceau baloane de sapun astfel incat sa o faca sa zambeasca. Spre deosebire de fratele ei, s-a dovedit mai scumpa la zambete. Au trebuit sa se cam dea asistentele peste cap sa scoata cateva poze frumoase:)).

La tinuta de ocazie, a facut poze si impreuna cu Iustin care a fost imbracat in costum. Ii cam curgeau pantalonii de pe el, dar am rezolvat problema cu un ac de siguranta:)). In ultima vreme, Iustin se cam prosteste la poze si mi-a fost teama ca va face la fel si de data asta, insa majoritatea fotografiilor au iesit bine datorita baloanelor de sapun:D.

La ultima tinuta, cea pentru familie, ne-am imbracat cu totii cu tricouri la fel. A fost conceptul cel mai greu de fotografiat pentru ca printesa isi pierduse rabdarea. A trebuit sa facem o pauza de biberon.

In sfarsit, dupa ce am terminat shootingul am mers sa alegem pozele pentru album si pentru celelalte accesorii.

O astfel de experienta e destul de scumpa, dar merita din plin.

Restul zilei l-am petrecut cu soacra si cu cumnatii. Am mancat si pranzul si cina impreuna si am mai ciugulit o gramada si intre mese. Cantarul arata deja cu 2 kg in plus:((. Mancarea coreeana e sanatoasa, dar clar se depune daca faci abuz:)). Imediat dupa ce vin in tara reinnoiesc abonamentul la kangoo jumps si ma reapuc de dieta cu ceai verde:)).

Maine va voi povesti despre vizita la Naju si la platourile de filmare ale filmului Jumong. A fost o excursie foarte frumoasa.

Pe curand!

Jurnal din Coreea: In "Imparatia crizantemelor"

Salutare tuturor! Aseara am fost atat de obosita dupa excursia din timpul zilei, incat nu am mai avut energie sa postez si pe blog^^.
Cumnata mea imi tot zisese cu vreo 2 zile in urma ca vom merge intr-un loc numit 국향대전(국=crizantema, 향=parfum, 대전=expozitie) Nu am inteles exact la ce se refera pana am ajuns acolo:)). Ne-am trezit dis de dimineata pentru a porni la drum. A fost o calatorie scurta, de vreo 40 de minute. Iustin ma tot intreba unde mergem si eu nu stiam ce sa ii explic :D. I-am zis ca mergem intr-un parc de distractii unde va fi un castel mare. Probabil am un al saselea simt, ca nu am gresit prea mult. Odata ajunsi acolo, am vazut cu uimire o poarta uriasa din crizanteme de toate culorile, cu turnulete ca ale unui castel. Am profitat de moment si i-am spus puiului surprins si el ca am ajuns in imparatia florilor:)).

Este vorba despre un fel de expozitie, un muzeu al naturii, in care crizantemele sunt vedetele principale. Nu mi-a dat prin cap ca se pot face copaci din crizanteme. Sau ca voi vedea Arcul de Triumf in varianta coreeana, facut dn crizanteme. A fost o incantare totala. Nu stiam in ce parte sa privesc mai intai pentru a face poze.

Mai intai am intrat intr-o sera unde erau expusi cactusi: cactusi pitici, cactusi uriasi, cactusi rotunzi, cactusi infloriti si printre ei mici ochiuri de apa in care inotau pestisori aurii. Mi-a placut faptul ca din loc in loc erau bancute frumos sculptate, puse special pentru persoanele care voiau sa faca poze. Nu am ratat nici noi ocazia.

Dupa ce am iesit de la cactusi, am mers in imparatia dovlecilor, expusi pe o bolta, de la mic la mare. Nu am mai vazut dovleci asa frumosi ca aici:). Si copiii au fost incantati. Iustin a zis ca e inca Halloween. Odata iesiti de la dovleci, am zis ca e timpul sa bem ceva. Eu mi-am luat o cafea la punga si vanzatorul mi-a turnat-o in pahar de plastic cu pai, iar cumnatul meu si-a luat o limonada albastra:)). Copiii au optat bineinteles pentru suc.

Urmatoarea oprire a fost intr-o alta sera plina de tot felul plante exotice in ochii mei :). Aveau si o mica cascada artificiala la poalele careia inotau pesti aurii, galbeni, albi.

Dupa asta, mini gradina zoologica cu gandaci m-a facut sa exclam iar ca doar coreenii se puteau gandi la asa ceva:)).

Am intrat si intr-un dom unde erau expusi dovleci uriasi si unde se vindeau produse traditionale.

Un lucru care mi-a placut foarte mult a fost ca din 300 in 300 m erau si camere pentru alaptat, frumos amenajate. Pe langa asta, mai erau si aparate pentru sterilizarea mainilor, chioscuri in care te puteai odihni, restaurante in aer liber unde puteai sa iti potolesti foamea. Si noi am luat pranzul intr-un astfel de restaurant. Am mancat chanjangmyun si in sfarsit am gustat si eu pentru prima data bautura makeoli:)).

Dupa ce am mancat ne-am plimbat prin parcul in care erau tot felul de sculpturi din crizanteme. Elefanti, girafe, personaje de desene animate (pinguinul Pororo si prietenii lui l-au incantat pe Iustin). Din loc in loc erau tot felul de inimioare din flori unde puteai face poze. In lipsa sufletului-pereche care a venit noaptea tarziu de la Seoul, eu am facut poze cu cumnata.

Ne-a placut mult si experienta hranirii papagalilor. Aveau un tarc acoperit cu plasa, in care puteai sa intri sa hranesti papagalii. Am intrat cu cumnata si cu copiii. Ne-au dat seminte intr-un paharut, puneam semintele in mana si papagalii veneau pe mana noastra si ciuguleau. Lui Iusin i-a fost frica sa ii hraneasca din mana asa ca tinea paharul intins pana un perus s-a indurat sa vina sa ciuguleasca direct din pahar:))
Ultima oprire a fost la o expozitie unde am vazut pentru prima oara crizanteme crescute sub forma de bonsai! Extraordinar de frumoase.

Toata calatoria s-a sfarsit cu un tur de 15 minute cu trenuletul condus de o buburuza.

Epuizati dupa 4 ore de aventura, copiii au dormit tot drumul la intoarcere. Urmeaza o alta zi cu aventuri: sedinta foto a printesei Yejin. 

Pe curand!

PS: Am o veste proasta...am facut sute de poze la expozitie si am vrut sa le descarc in calculator. E o poveste lunga, dar concluzia e ca le-am sters din telefon impreuna cu celelalte poze facute in primele zile:((. Acum incerc sa recuperez ce se poate de pe telefonul soacrei si al cumnatei:(.

Jurnal din Coreea: La moara si la hanok

Prima parte a zilei a fost cam plictisitoare. M-am trezit la 9, foarte tarziu adica (desi soacra e in concediu, se trezeste la 6!), pentru ca Iustin s-a sculat de vreo 3 ori azi-noapte. S-a plans ca ii e cald, ca e intuneric, ca nu-i place camera, ca vrea sa doarma cu bunicii. L-am trimis la ei, a venit inapoi suparat ca bunicul sforaie. Ba chiar a strigat la el sa inceteze cu sforaitul:)). In romana, bineinteles:)). Intr-un final a adormit.
Cand s-a trezit a inceput sa intrebe din 5 in 5 minute: Cand vine Wonoo (verisorul)?

Dupa amiaza in schimb, s-au precipitat lucrurile. Pe la 2, am plecat cu soacra la moara sa macinam ardeiul iute cumparat ieri. Foarte interesanta experienta. La moara respectiva am putut vedea cum se fac faina de orez, uleiul de susan, fulgii de chilli. O ajuma draguta mi-a dat sa gust tteok (prajitura de orez) proaspat facuta din faina macinata la fata locului.

 

Stiu ca din poze nu se intelege mare lucru, de aceea am facut si niste filmulete pe care le voi urca pe youtube in curand. In penultima poza e instalatia unde se face ulei de susan. Initial se prajesc semintele, dupa care se baga la presa. In ultima poza este moara pentru ardeiul iute. In capat e o banda pe care se pun ardeii, care trec prin 4 cuve. In prima, se separa semintele si in urmatoarele 3 se macina. Dupa ce ies fulgii de chilli din ultima cuva, se trec intr-o alta masina unde se bat. Veti vedea mai bine tot procesul in filmulet.
Soacra-mea a macinat si niste orez si cand ajuma a vazut ca filmam a inceput sa comenteze ca ar trebui sa filmez la o moara mai curata:))).
Iarasi am dat de inventivitatea coreenilor care prindeau o punga cu niste clame de par de banda pe unde iesea faina.:)).

Dupa ce am iesit de la moara am fost inspirata sa o intreb pe soacra-mea de hanok. Hanok-ul este casa traditionala coreeana. Si spre norocul meu, chiar langa sat este si un sat de bogatasi unde sunt numai case facute in stil traditional. Soacra-mea mi-a povestit ca acele case apartin orasenilor care si-au facut un loc de odihna la munte. Ne-am indreptat spre locul respectiv si cand am ajuns acolo am ramas cu gura cascata. Extraordinara privelistea. Arhitectura caselor, portile impunatoare de lemn (care mi-au amintit de Maramures:D), curtile pline de verdeata si totul strajuit de munti de jur imprejur. Traditionalul se impletea armonios cu modernul. Totul era facut din lemn masiv, decorat in stil traditional, dar inauntru aveai parte de tot confortul secolului 21. Electrocasnice de ultima generatie, usa avea o yala numai buna sa faca hotii sa se uite crucis, camere de filmat de jur imprejurul casei. Era atata liniste, incat masina noastra a facut niste oameni sa iasa la poarta:)). Am ramas foarte impresionata de amabilitatea oamenilor. Prima persoana ne-a invitat in curte sa facem poze, iar a doua ne-a invitat pana si in casa. Imi venea sa topai de bucurie:))).
La alte case, proprietarii au renuntat insa la portile traditionale de lemn si au optat pentru cele din fier forjat cu niste modele extrem de luxoase.
Stiu ca sunteti foarte curiosi sa vedeti poze, asa ca le voi posta pe Facebook maine la prima ora. Am facut atatea poze de cand am venit, ca am ramas fara memorie la telefon si am folosit telefonul soacrei care doarme acum:)) (aici e 12 noaptea). Am ajuns la concluzia ca imi trebuie neaparat o camera profesionala:D.

La putin timp dupa ce ne-am intors, a venit si Wonoo cel mult asteptat impreuna cu parintii. A inceput tornada. Baietii au inceput sa alerge de colo colo, pana ce Wonoo a reusit sa alunece si sa cada. Speram sa nu aiba nici o problema, ca s-a lovit destul de tare la cap. Dupa asta joaca s-a terminat si copiii s-au linistit. Am putut sa stau de vorba cu cumnata-mea care ma va ajuta sa procur cosmeticele promise pe Facebook. A adus si cutia plina de ceai verde pudra pentru voi:).

Maine vine sotul de la Seul. E frumos aici, dar nu as putea sa stau prea mult timp fara el:)). Sambata dis de dimineata printesica noastra are programare la sedinta foto la studio. Deci nu ne vom plictisi.

Pe curand!

Jurnal din Coreea: La piata

Buna tuturor! Ieri am petrecut o zi foarte frumoasa cu cumnata mea preferata din Kwangju (Kwangju e cam la 30 min distanta de Naju, unde locuiesc socrii). Insa va voi povesti despre ea maine cand voi avea si pozele:).
Astazi vreau sa va spun despre experienta avuta intr-o piata cu specific coreean. Iustin s-a trezit la 12, asa ca am pornit la drum dupa pranz si nu dimineata, cum planuiseram. Scopul principal a fost sa cumparam ardei iute pentru gochukaru. At fi fost pacat sa plec fara fulgii de ardei iute, mai ales ca pe magazinele online sunt foarte scumpi. Ma asteptam sa cumparam direct fulgii, dar soacra a spus ca mai bine luam ardei uscati si ii macinam. Asadar, urmatoarea serie de kimchi va fi una cu adevarat speciala: cu gochukaru proaspat macinat si, sper eu varza chinezeasca din cultura proprie:).
Mersul la piata in Coreea ofera un adevarat spectacol. Si nu ma refer la tot felul de produse exotice care atrag privirea, ci si la felul in care vanzatorii isi promoveaza de zor marfa, la modul in care coreencele ajuma negociaza pretul. Prima oprire a fost la ardei.

Soacra-mea a examinat cu grija mai multi saci si m-a invatat care ardei sunt de calitate: cei uscati natural, la soare, de culoare rosu deschis si cu codita galbena. Desi pretul la prima taraba era bun, nu a fost multumita. Am luat ardei putin mai scumpi, dar de calitate superioara. A inteles pasiunea mea pentru kimchi si a vrut sa ma ajute sa iasa ceva bun:). E clar ca ma iubeste :D. Dupa aceea am cumparat legume pentru kimbap - meniul din aceasta seara. Am avut impresia ca sunt legume mutant, mai ales morcovii:))

Am vazut in piata si varza chinezeasca careia nu ii dadusem mare atentie inainte sa ma apuc sa fac kimchi. Am ramas cu gura cascata la capatanile care cantareau 3-4 kg bucata si costau 3 bucati 3000 won (aproape 3 dolari). La noi cumpar o varza rahitica cu 5 lei!!

 Am revazut si alte legume foarte gustoase dar greu accesibile ca pret la noi. Si perele!! Faimoasele pere de Naju, absolut senzationale la gust. Sunt foarte zemoase si aromate.

Dupa aceea, am dat o tura prin piata de peste, cu Iustin tinandu-se de nas si urland sa plecam mai repede ca miroase urat.

Voi urca mai multe poze pe Facebook cand dau de wifi.

Tot in piata erau si o multime de tarabe cu haine in stil ajuma :D. Femeile in varsta din Coreea au un stil specific de a se imbraca. Il recunosti dintr-o mie :))

Inainte de a pleca din piata, soacra-mea si-a manifestat iar afectiunea cumparandu-mi hotteok si niste dulciuri traditionale :)

Am vazut azi ca soacra-mea e o femeie foarte puternica. Stie sa negocieze bine si este si fortoasa:D. Poza de mai jos demonstreaza. Sacul era plin cu boabe de soia.

Dupa ce am iesit din piata ne-am mai invartit prin vreo 2 magazine (veti vedea pozele mai tarziu) si am revenit acasa.

Maine va fi o alta zi interesanta. Vine cumnatica cu adorabilul meu nepotel in vizita. 

Jurnal din Coreea: Acasa cu familia

Prima zi de vacanta a fost dedicata familiei. Bunicii au fost incantati sa isi vada nepotii si mai ales pe cea mica, deoarece a fost prima intalnire. Au venit in vizita si cumnatii mei cu sotiile si cu copiii si sufrageria a devenit teren de joaca. 3 baieti cucuieti, vorbind in 2 limbi diferite...a fost un spectacol. Iustin, fiind cel mai mare, le explica de zor in romana celorlalti cum sa se joace. La un moment dat, cel mai mic zice: nu stiu ce zice baiatul asta:))). E interesant sa vad si felul in care interactioneaza Iustin cu bunicii. Am sperat ca el sa invete putina coreeana, dar mai degraba invata bunicii romana:)). Si in prima noapte si in a doua, Iustin a dormit in sufragerie cu bunicii. Pe jos, ca asa dorm coreenii. Sau mai bine zis, a dormit putin si in rest s-a jucat...cam de la 4 la 8 dimineata. Diferenta de fus orar si-a pus amprenta din plin.

Am mancat si pranzul si cina impreuna cu familia extinsa. Abia am ajuns aici si cred ca deja am luat 2 kg:)).

Ma inteleg foarte bine cu cumnata cea mica si abia asteptam sa o revad:). Saptamana asta planuim sa mergem impreuna la cumparaturi. Am o lista luuuunga.

Dupa pranz, sotul meu a plecat la Seul. Am avut emotii sa raman singura cu socrii, dar nu a fost chiar asa de rau :D. Temerile mele au fost cauzate de niste momente din trecut. Faptul ca sotul s-a certat cu parintii cam 1 an inainte sa ma accepte, faptul ca socrul i-a reprosat ca nu m-am trezit la 5 dimineata sa o ajut pe soacra la micul dejun (era imediat dupa nunta si eu eram epuizata) etc. Dar, cu trecerea timpului, relatia s-a imbunatatit. Au vazut si ei ca nu sunt o zgripturoaica care le-a furat baiatul si se pare ca m-au acceptat cu toata inima. De asemenea m-am temut ca in zilele astea sa nu se astepte sa fac eu mancare (mancarea specifica zonei e diferita de cea din Seul), dar m-am linistit. Se multumeste sa ma invart pe langa ea, sa pun si sa strang masa si sa spal vasele:D. Oricum trag cu ochiul la ce gateste pentru ca vreau sa mai fur cateva retete.

Am facut o multime de poze, dar din cauza traficului limitat (ma conectez prin hotspot la telefonul soacrei si deja i-am folosit 50% din date), trebuie sa mai astept putin pana sa le pot posta. Veti putea vedea in poze satul specific coreean, casele traditionale, casa socrilor, piata, magazinele coreene si va mai pregatesc o surpriza. Dar trebuie sa revina sotul de la Seul ;).

Pe curand!

Jurnal din Coreea: La drum

Buna. V-ati facut bagajele? Haideti sa pornim la drum. Pentru prima oara, am optat pentru o ruta putin diferita. Daca de obicei faceam escala la Paris sau Roma, de data asta ne-am oprit la Doha, in Quatar. Mi-a fost putin teama la inceput, fiind tara araba, dar totul s-a desfasurat fara probleme. Am fost impresionata de aeroport. Ma asteptam la securitate mai ridicata, insa in tranzit ne-au lasat efectiv sa trecem de control fara sa mai scoatem laptop, tableta, curele etc. Am trecut pur si simplu, aparatele au bipait, dar agentii de acolo ne zambeau amabil, cu un aer usor plictisit. Contrast total fata de Tel Aviv (am fost acum cativa ani) unde aeroportul era plin de militari cu mitraliera in mana:)).
Am avut emotii sa plecam la drum cu 2 copii, dar, spre surprinderea mea, a fost mult mai usor decat ma asteptam. Copiii au fost destul de linistiti si am putut sa ne bucuram cu totii de calatorie. Decizia de a cumpara manduca (un port bebe ergonomic) a fost cea mai buna. Am luat si caruciorul cu noi, insa surpriza a fost ca nu ni l-au mai dat in tranzit. L-au trimis direct la Incheon si fara port bebe am fi incurcat-o :D. Printesa s-a simtit foarte bine in el.

Nota 10 pentru Quatar Airlines. A fost cea mai comoda linie aeriana pe care am incercat-o pana acum, iar personalul extrem de amabil. La mancare nu au stat stralucit, dar la gandul a ceea ce ma astepta in Coreea, cui i-a mai pasat de mancarea din avion?:)) 12 ore a durat toata calatoria. Iustin a fost incantat de avionul "urias" in care ne-am urcat la Doha. Odata ajunsi la Incheon, a mai urmat o calatorie de 4 ore cu autobuzul, spre Kwangju, in sudul Coreei.

Obositi, dar fericiti ca am ajuns cu bine, am sosit in casa socrilor la 10 noaptea. Soacra-mea ne astepta cu masa pusa. Nu am facut poza pentru ca ne era prea foame. Dar promit poze in articolele urmatoare. Astazi sotul va pleca in Seul la munca, iar eu voi ramane singura cu copiii la socri. Nu stiu la ce sa ma astept. Miturile despre soacrele coreene imi bantuie in minte:)). Pana acum soacra-mea a fost foarte ok, dar nu am mai stat atatea zile cu ea si in nici un caz nu am stat singura. Oare ce urmeaza?:))

Doamne-ajuta!:))

Clatite de cartofi - Kamja Jeon

In ultima vreme nu prea am mai gatit retete care sa nu fi fost deja postate pe blog, fiind ocupata cu celelalte proiecte. Insa aseara, odata cu schimbarea brusca a vremii, mi-au venit in minte niste clatite bune de cartofi pe care le-am mancat tot asa, intr-o zi ploioasa, pe cand stateam in Coreea. Si m-am pus pe treaba. Iata de ce ingrediente aveti nevoie pentru 10-15 clatitute:

- 4 cartofi mari
- 2 cepe
- 4-5 catei de usturoi
- sare

Se curata cartofii si se dau pe razuitoare, sau, mai simplu, la robot. Se lasa la scurs intr-o sita timp de 5 minute.

Se razuie si ceapa si se piseaza usturoiul.
Cartofii, impreuna cu ceapa si usturoiul se pun intr-un bol si se amesteca bine.

 Se adauga sare dupa gust. Peste aceasta compozitie se adauga si amidonul care ramane pe fundul bolului in care ati scurs cartofii. Amidonul face clatitele mai crocante.

Se ia din compozitie cu lingura si se adauga in tigaia cu ulei incins. Sunt destul de fragile, asa ca, inainte de a le intoarce, lasati-le sa se rumeneasca bine pe o parte.

Pofta buna!

Tricul de Ariumf sau provocari ale limbii romane pentru coreeni

Iata si un articol lejer, care sa va descreteasca fruntile inainte de weekend. Tot citesc pe Facebook despre dorinta fetelor fane Coreea de a se casatori cu coreeni. Casatoria romano-coreeana este o adevarata provocare din foarte multe puncte de vedere pe care le voi dezvolta in articole viitoare, dar exista si multe momente amuzante care creeaza amintiri placute:).

Unele dintre aceste momente sunt legate de eforturile partenerului coreean de a invata limba romana.
Cand eu si sotul meu ne-am casatorit, am cazut de comun acord sa locuim in Romania. El avea deja un job stabil aici si dupa ce am revenit si eu in tara, acesta a parut lucrul cel mai bun de facut. Si nu am regretat nici o clipa. Sotul meu are o mare inclinatie catre limbi straine. Spre exemplu,  pentru un coreean care nu a trait intr-o tara anglofona, vorbeste engleza destul de bine. Pentru cei care nu stiu, engleza vorbita de obicei de coreeni se numeste konglish, din cauza faptului ca le vine greu sa pronunte anumite sunete care nu exista in limba lor. Asadar, odata ajuns in Romania si lucrand cu romani, a invata si limba romana a fost ceva cat se poate firesc pentru el. La ora actuala, fara sa exagerez, cred ca dintre toti coreenii care vorbesc romana in Bucuresti, al meu e pe loc fruntas. Dar invatatul limbii romane nu este deloc simplu. Chiar si dupa 12 ani de locuit in Romania, gramatica inca ii da batai de cap, iar la partea de vocabular, facand mult analogii cu limba engleza, mai face si acolo cate o gafa. Iata mai jos cateva dintre situatiile lingvistice care pe mine m-au amuzat teribil:

- de departe pe primul loc este Tricul de Ariumf aka Arcul de Triumf. Treceam odata pe acolo si, din graba, i-a zis baiatului nostru: Tati, uite Tricul de Ariumf...am ras tot drumul si de atunci, cand mai gafeaza, mereu ii reamintesc de asta:)). Tot din categoria asta face parte si redenumirea strazii Lascar Catargiu in Cascar Lacariu.
- defectiuni si defecte - foloseste defectiuni si cand vorbeste despre oameni si cand vorbeste despre aparate. Mai lucram la asta
- memorizeaza in loc de memoreaza - dupa limba engleza "to memorize"
- pisca in loc de pisica - asta am auzit-o de la un alt coreean si mi-a luat cateva minute sa inteleg ce era de fapt pisca care s-a urcat in copac
- confundarea sunetelor "r" si "l" (in coreeana caracterul ㄹ se citeste r la inceput de silaba si l la sfarsit). Am auzit o coreeanca care avea o prietena numita Raisa si un caine numit Laica. De multe ori Raisa a fost strigata Laica sau Laisa...
- dificultatea de a pronunta sunetul j, v, f, z - sunete inexistente in coreeana. J este inlocuit cu Gi, v si f sunt inlocuite cu b, z este pocit. Astfel ziar devine dziar, floare devine bloare etc. Sotul meu are o ureche muzicala destul de buna si reuseste sa pronunte corect sunetele astea, dar nu ii iese chiar mereu :D
- conjunctivul nu este modul verbal preferat de coreeni. Nu reusesc sa isi dea seama de terminatiile corecte. Astfel sa aseze e prountat sa aseaza, sa lucreze devine sa lucreaza etc. Verbele in coreeana au terminatii fixe la toate persoanele, nu sunt flexibile ca la noi, asa ca le dau mari batai de cap coreenilor.

Alte situatii comice sunt cauzate de analogia pronuntiei unor cuvinte din romana si coreeana sau engleza. Astfel, cand Iustin, baiatul nostru spune apa, sotul trebuie sa stea sa se gandeasca daca il striga appa in coreeana sau daca ii cere apa de baut.
Prima data cand a auzit cuvantul caca, a fost tare amuzat pentru ca la ei inseamna dulciuri, iar la noi are cu totul alt sens:)).

Au mai fost multe cuvinte pocite sau reinterpretate si daca le-as fi notat, probabil as fi putut scrie un mini-dictionar:)). Voi ati avut experiente de genul asta cu coreenii pe care ii cunoasteti?

Pui cu legume si sos iute

Intre 2 teste de pregatire pentru Topik, am apucat sa pregatesc o noua reteta pentru voi: pui cu legume si sos iute sau tak tori tang. 

Aveti nevoie de urmatoarele ingrediente (4-5 persoane):

- 10 pulpe de pui

- 1 dovlecel

- 2 morcovi

- 4-5 catei de usturoi taiat feliute

- 3 lg pasta de ardei iute (adaptati cantitatea in functie de cat de iute puteti manca)

- 1 lg miere (reduceti cantitatea daca puneti mai putina pasta de ardei iute)

- 3 lg sos de soia

- 2 lg ulei de susan

- piper

Se pune putin ulei in tigaie, se calesc feliile de usturoi si se adauga carnea, impreuna cu sosul de soia. Se amesteca si se acopera cu un capac. Pe la jumatatea timpului de fierbere a carnii, se adauga morcovul si apoi dovlecelul. La sfarsit se adauga pasta de ardei iute, mierea, uleiul de susan si piperul.

Daca va place mancarea iute, veti adora aceasta reteta:).

Pofta buna!

Tteokpoki cu sos iute

Reteta de azi vine in continuarea articolului de saptamana trecuta, referitor la mancarurile de strada din Coreea. Unii dintre fanii blogului si-au exprimat dorinta de a afla si retetele acestor mancaruri, prin urmare, iat-o pe prima: tteokpoki cu sos iute. Tteokpoki cu sos iute este printre cele mai intalnite mancaruri care se vand pe strada in Coreea. Incercati acest fel de mancare coreeana numai daca aveti un grad mare de suportabilitate la iuteala :D.

Este extrem de usor de preparat si pentru asta aveti nevoie de urmatoarele:

- 25-30 bucati de tteok

- 4-5 catei de usturoi

- 1 cm radacina de ghimbir

- 1/2 ceapa

- 2 lg cu varf de pasta de ardei iute

- 1 lg zahar

- 2 cani de apa

- optional: 1/2 pachet de ramyun

Intr-o tigaie, se fierb 2 cani de apa, in care se dizolva zaharul si pasta de ardei iute. 

Se adauga bucatile de tteok, ceapa, ramyun-ul, usturoiul pisat si ghimbirul taiat marunt. Eu am pus si legumele deshidratate din plicul de ramyun.

Se fierb toate ingredientele. Stiti ca tteok este fiert, incercandu-l cu furculita sau lingura. Daca este moale, este gata. Toata pregatirea retetei nu dureaza mai mult de 15 minute.

Gustul iute al acestui fel de mancare se completeaza extrem de bine cu kimchi, care aduce o iuteala acrisoara. O bunatate!

Pofta buna^^