Rolul femeii in societatea coreeana

Iata un subiect care mi s-a parut interesant de studiat. Atat de interesant, incat a facut parte si din lucrarea mea de licenta:)).
Voi incepe prin a analiza putin pozitia femeii coreene inainte de emanciparea acesteia inceputa in anii '60. Dupa cum am mai mentionat si in alte articole, confucianismul a conferit o baza puternica in formarea societatii coreene. Insa impactul negativ pe care l-a avut asupra pozitiei femeilor in societatea coreeana nu poate fi negat.

Principiul educational aplicat fetelor in perioada de inflorire a confucianismului era ascultarea. Viitoarele sotii si mame erau de mici educate sa fie supuse barbatului. Unul dintre "manualele" confucianismului vorbea despre cele 3 virtuti pe care fiecare femeie trebuia sa le indeplineasca:
- o fata trebuie sa isi urmeze parintii si mai ales tatal
- o femeie trebuie sa isi urmeze sotul
- o femeie trebuie sa isi urmeze fiul, daca ramane vaduva.
Proverbul coreean "Daca gaina se plange, casa este ruinata" spune multe.
Femeia era asadar tratata ca un obiect care trebuia sa isi stie bine locul. Pozitia inferioara a femeii era aratata si de numele ei. Fetele aveau nume compuse dintr-un singur element, pe cand baietii aveau nume compuse din 2 caractere chinezesti. In familie, i se spunea rareori pe nume. Era mai degraba numita fiica a tatalui, iar dupa casatorie era numita nevasta si mama a copilului dupa ce nastea. Casatoriile lor erau intotdeauna aranjate, iar daca ramaneau vaduve, nu aveau voie sa se recasatoreasca, pe cand barbatii aveau acest drept.
Femeia trebuia sa stea acasa, sa aiba grija de gospodarie si de copii. Daca copilul nu avea rezultate bune la invatatura sau se imbolnavea, mama era de vina.
In mod obligatoriu, femeia trebuia sa dea nastere la fii care sa duca mai departe numele tatalui. Daca nu se intampla asta, ea era asuprita de sot, soacra, cumnate.
Cel mai rau au dus-o femeile in timpul dinastiei Joseon. Pe atunci, ele erau izolate in perimetrul casei, pentru a indeplini partea esentiala a educatiei lor: castitatea si virtutea. Libertatea de a merge afara le era limitata cu severitate. O femeie iesea din casa doar insotita si, odata iesita in strada, trebuia sa isi acopere fata.
Un episod extrem de dureros in conditia femeii coreene a avut loc in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand femeile au fost tratate ca simple obiecte sexuale. Mii de femei coreene au fost recrutate atunci cu forta pentru a asigura confortul sexual al soldatilor japonezi in timpul razboiului.

In societatea moderna lucrurile s-au mai schimbat. Femeia are drepturi constitutionale, are acces la educatie pana la cel mai inalt nivel, are acces si la joburi destinate pana acum cateva zeci de ani doar barbatilor. Insa traditiile sociale si normele familiale bazate pe confucianism exista inca. Astfel, numarul femeilor care acced la functii inalte este destul de redus. In companii, femeile care conduc anumite departamente au deseori doar femei in subordine, barbatilor fiindu-le dificil sa accepte ordine de la o femeie aflata pe un post superior. Discriminarea in munca este evidenta si in faptul ca femeile apeleaza deseori la chirurgia plastica pentru a se prezenta la un interviu de angajare.

Nu mai exista casatorii aranjate, femeia nu mai este obligata sa stea acasa, nasterea de fii nu mai este nici ea o conditie absoluta, dar femeia este in continuare responsabila de gospodarie si de educatia copiilor, pe langa un eventual job.

In ce priveste prezenta in public, se poate observa o anumita pudoare a fetelor. Nu prea vezi decolteuri pronuntate sau tricouri stil maieu la fetele coreence, insa, paradoxal, fustele mini nu par sa le puna probleme prea mari:)). Cand vorbesc in public, au grija sa nu ridice tonul prea tare si atunci cand rad, isi duc mana la gura. In relatiile cu baietii, nu sunt atat de libertine ca fetele din occident. Manifestarea afectiunii in public nu este ceva comun ca la noi. Imi amintesc ca la inceputul relatiei cu sotul meu, eram extrem de nedumerita de faptul ca se ferea foarte tare sa ma tina de mana in public...a trebuit sa traiesc in Coreea 1 an ca sa inteleg motivul:)).

In concluzie, desi lucrurile au luat o turnura pozitiva in ce priveste rolul femeii in societatea coreeana, va mai trece multa vreme pana sa se ajunga la o emancipare in adevaratul sens al cuvantului.