Jurnal din Coreea: O noua calatorie 2 - Viata la tara

Ziua de ieri s-a scurs molcom in ritmul vietii de la tara. Ritmul pentru musafirii care sufera din cauza diferentei de fus orar, nu pentru oamenii locului care se scoala cu noaptea in cap si merg la munca. Asadar din ziua de ieri nu prea am ce sa va relatez, pentru ca am dormit pana la 12, am mancat, am lucrat putin si iar am dormit, iar seara am iesit la masa in Kwangju cu toata familia. Asta a fost singurul moment mai agitat al zilei. Am mers la un restaurant chinezesc care avea si loc de joaca pentru ca na...acum in familie sunt 5 copii nazdravani plus una bucata bebe de 1 an care a preferat sa stea in brate la mami insa. Ce mi-a placut a fost ca in separeu erau monitoare unde puteam vedea ce fac copiii in camera de joaca. In rest, mancarea nu mai zic cum a fost:))...la un moment dat am pierdut sirul felurilor de mancare care tot veneau si veneau si nu se mai opreau. Cred ca au fost 5-6 feluri de mancare in total. Sotul meu a zis ca se simte greu:)). Si nu e singurul.

Copiii s-au inteles de minune. In ce limba, nu stiu. Iustin zice ca in limbajul lor secret, care se pare ca a functionat de minune pana cand Wonwoo, fiul cumnatei mai mici, a venit sa ne ceara ajutorul la o traducere. Era vorba de un fel de leapsa din ce am inteles eu si Iustin al meu nu reusea sa inteleaga regulile jocului:)). 

Dupa masa, ne-am despartit cu promisiunea de a ne revedea iar joi, asa ca maine va fi o zi cu ceva activitati.

Dar sa revenim la ziua de azi. Vremea ploiasa ne-a impiedicat sa ne fataim prea mult. Planuiam sa urcam pe munte azi, sa facem putin sport, dar nu a iesit. Asa ca singurul drum facut azi a fost la farmacie:)). Oricat de prevazatoare am incercat sa fiu cu trusa medicala pe care o iau mereu dupa mine in calatorii, am ratat siropul de tuse:)). Iustin a racit si a inceput sa tuseasca destul de tare, asa ca a trebuit sa cautam aici un medicament. Ocazie insa si pentru o scurta plimbare cu masina pana in oras. La intoarcere am luat-o pe drumul istoric al satului. In poza de mai jos, vedeti ziduri care dateaza din perioada regatului Goryeo. Pe tot drumul respectiv, casele au astfel de ziduri care au fost conservate cu grija (Dol Dam Gil - Drumul Zidurilor de piatra se numeste).  

  

Am trecut si prin fata casei memoriale a generalului Jung Ji, stramosul familei noastre, care a pus bazele fortelor navale coreene in secolul al 14lea. Sotului meu i s-a dat numele JiHun, dupa acest stramos :D

Apoi am oprit 2 minute sa fac poza la vechea scoala a satului (acea platforma acoperita), unde in trecut a predat Shin Suk Ju, un invatat din perioada regelui Sejong care a si participat impreuna cu alti invatati la crearea alfabetului Hangeul. Am scos de pe internet o poza si cu casa memoriala a acestuia (sub poza cu scoala) pentru ca nu am mai ajuns sa fac personal poza.

Si am ajuns acasa. Dar pentru ca nu ne venea sa intram inauntru (ca de 2 zile tot in casa am stat), sotului i-a dat prin minte sa imi zica de casuta din spatele casei socrilor (am venit de atatea ori aici, dar abia acum aflu:)). Proprietarul a facut aceasta casuta pentru cei care au nevoie de un loc de odihna. Totul este gratuit, la final, cei care se odihnesc aici, putand face o donatie. Numele casutei este Seonyeowoa Saguigun (Ingerul si Escrocul - nume inspirat dintr-o legenda coreeana. Se pare ca ingerul in acest caz e sotia proprietarului, iar el e escrocul:)). Cand am intrat inauntru am avut impresia ca am patruns intr-o casuta din povesti. Podeaua pictata, peretii si rafturile pe care se odihneau obiecte traditionale, dar si moderne (o chitara, un casetofon vechi, o pianina), bancuta si scaunele-buturuga din lemn, pictate si ele toate creau o atmosfera boema care pareau sa iti ofere nu doar odihna fizica, ci si odihna sufleteasca. La toate astea se adaugau si lucrurile necesare supravietuirii: o bucatarie micuta dotata cu aragaz, chiuveta, dulap cu cateva vase si tacamuri, precum si un frigider care avea bere, soju, makeoli si apa, toate gata sa isi primeasca oaspetii. Afara, atmosfera casutei era completata de bancuta si masa de piatra, precum si de o gradina plina de flori, toate asezonate cu aer curat de munte. Cine vrea sa vina aici? :D

Cam asta a fost ziua noastra de astazi. Am ajuns la concluzia ca am inceput cu adevarat sa ma simt ca acasa de fiecare data cand revin in aceste locuri cu o istorie atat de bogata, incat imi ofera mereu cate ceva nou de povestit. Cine stie, poate in viitor vom organiza si tururi in aceasta regiune fabuloasa. Ce parere aveti?^^

Coreea - bile albe, bile negre

Zilele trecute citeam un comentariu la un articol care vorbea in mod pozitiv despre Coreea. Cititorul intreba daca exista cumva si aspecte negative legate de aceasta tara, avand in vedere ca fenomenul supranumit "valul coreean" a creat in Romania imaginea unui tinut fascinant din toate punctele de vedere. Oare o fi acolo raiul pe pamant? se intreba respectivul.
Si eu sunt indragostita de Coreea, dar, traind acolo o perioada suficient de indelungata, am avut ocazia sa vad si partile mai putin bune ale vietii in aceasta tara. Am fost intrebata daca as vrea ne mutam definitiv acolo. Insa, oricat de mult as iubi Coreea, mi-a fost greu sa dau un raspuns transant. Sigur ca mi-as urma sotul daca ar fi cazul, insa sunt suficient de realista sa imi dau seama ca o astfel de schimbare nu ar fi usor de asimilat.
Mai jos aveti 5 bile albe si 5 bile negre pe care le-as da eu vietii in Coreea. Unele dintre aspectele evocate ar putea face usor subiectele unor articole de sine statatoare. Daca va intereseaza in mod deosebit un punct anume, scrieti-mi. Voi reveni cu articole mai detaliate:)

1. Birocratia redusa. Stim cu totii ca in Romania este o adevarata aventura sa ai de-a face cu functionarii publici. Iti trebuie multa rabdare si nervi de otel ca sa iti rezolvi problemele. In Coreea am avut ocazia sa vad un sistem care functioneaza excelent si de care imi este dor cateodata cand stau la coada sa imi platesc impozitele:)). Am avut nevoie de exemplu sa imi prelungesc viza de sedere. Ma asteptam sa fac 2-3 drumuri pentru acest lucru. Cat a durat toata operatiunea? O ora! M-am dus la serviciul de imigrari, am luat in mod civilizat un bon de ordine, m-am asezat pe scaun, in 5 minute mi-a venit randul, am dat pasaportul si mi s-a spus sa astept. Intr-o ora mi s-a inapoiat pasaportul cu viza extinsa...La fel de rapid a decurs si emiterea unui nou permis de conducere pentru sotul meu, atunci cand l-a pierdut. Taxele, impozitele, toate se platesc online. Si exemplele pot continua...Cu alte cuvinte, statul coreean nu isi bate joc de timpul si nervii contribuabililor si pentru asta, Coreea are din partea mea o mare bila alba.

2. Rapiditatea in constructii. Nu degeaba Coreea a ajuns in decurs de jumatate de secol intre primele 15 puteri economice ale lumii. Unul dintre factorii care au condus la acest rezultat este seriozitatea cu care trateaza dezvoltarea infrastructurii. Toate se construiesc acolo cu o viteza uimitoare, atat in sectorul public, cat si in cel privat. La inceputul sederii mele in Coreea, am ajuns si la un KFC care era in zona. O saptamana mai tarziu, am vrut sa merg iar...surpriza mea a fost ca nu am mai reusit sa gasesc fast-foodul...Am zis prima data ca m-am zapacit eu si am incurcat strazile...insa nu era asa. Intr-o saptamana, in locul KFC-ului aparuse un magazin de cosmetice! Si nu este singura schimbare care a avut loc cat am stat acolo. Cladiri noi, un parculet pentru copii, toate s-au construit in decursul unui an in zona aceea.

3. Clientul nostru, stapanul nostru. Concurenta pe piata serviciilor este foarte mare si pentru a reusi sa razbata, coreenii stiu sa isi trateze clientii. Imi placea la nebunie sa merg sa imi cumpar cosmetice si asta nu neaparat pentru ca aveam nevoie de produsele in cauza, ci pentru ca mi se dadeau o gramada de mostre gratuite pe langa:))

4. Cinstea. Voi da un singur exemplu: langa campusul Universitatii Coreea era o ghereta de unde imi luam de obicei niste sandvisuri senzationale. Cutia cu bani era amplasata pe tejghea. Clientii puneau banii in cutie si isi luau singuri restul, daca era cazul. M-a pufnit rasul cand am vazut, pentru ca primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca la noi in tara, cutia ar fi disparut cu totul:))

5. Accesorii, accesorii. Ca femeie, am fost foarte fericita acolo. Gasesti absolut orice iti trece prin cap, in toate culorile posibile si pentru toate varstele. Este un adevarat spectacol sa intri intr-un mall coreean:)

1. Educatia. As trece acest aspect atat la bile albe, cat si la bile negre. O bila alba au pentru respectul acordat educatiei. Oamenii astia stiu ca o educatie excelenta ajuta la pregatirea tinerilor care sunt viitorii lideri ai tarii si ca o educatie excelenta asigura progresul unei tari. Drept urmare, elevii chiar invata acolo. Sotul imi povestea ca avea program la scoala de dimineata pana seara. Dimineata avea orele de curs, iar dupa amiaza isi facea temele. Profesorii sunt oameni respectati in societatea coreeana si sunt platiti pe masura...
De ce dau si bila neagra? Pentru ca educatia este dusa si la extrem. Concurenta este atat de acerba, presiunea sociala atat de mare, incat copiii trebuie in mod absolut ca in afara de scoala sa faca si o multime de alte cursuri suplimentare: sport, muzica, pictura etc. Daca nu iti dai copilul la x academii (numite hagwon) esti un parinte ignorant. Presiunea pusa asupra tinerilor este atat de mare, incat multi ajung sa se sinucida.

2. Workoholismul. Vrei sa reusesti in cariera? Atunci muncesti de rupi. A te face ca muncesti nu merge acolo. Stii cand incepi programul, dar nu prea stii si cand il termini si asta se face de multe ori in detrimentul familiei. Si ca si cand nu ar fi suficient sa stai la munca peste program, este o obligatie pentru angajati sa participe si la partidele de bautura after-work. Daca refuzi sa mergi, esti chiar pasibil de concediere.

3. Standardele de frumusete. Este greu sa fii femeie coreeanca. Societatea are niste standarde de frumusete destul de rigide, care le conduce pe coreence sa recurga chiar la operatii estetice pentru a se putea angaja. Cateva dintre stereotipurile care definesc o femeie frumoasa sunt: fata mica, ovala, nasul inalt, pleoapele duble, pielea alba, adica cam tot ce contrazice trasaturile generale ale rasei asiatice...Asa ajung coreencele sa isi opereze pometii, nasul, ochii, sa isi acopere fata cand merg la plaja.

4. Discriminarea copiilor proveniti din familii mixte. Copii proveniti din parinti de rase diferite sunt de obicei foarte frumosi si coreenii ii lauda pentru asta. Totul pana atunci cand incerci sa ii integrezi printre ei. Noi pana acum am avut parte doar de laude pentru ca am mers numai in vizita. Insa am o prietena romanca care a trait cu sotul multi ani in Coreea. Copilul lor are trasaturi puternic asiatice si cand a mers la gradinita, nu a avut probleme. Insa, cand ceilalti copii au aflat ca mama era "americanca" (pentru ei, occidentalii sunt cu totii americani:)), au inceput sa isi bata joc de copil. Evident ca profesorii au pus capat acestui comportament insa daca acei copii nu ar fi vazut/auzit in familie/in societate remarci discriminatorii, nici ei nu ar fi stiut sa discrimineze un copil diferit de ei.

5. Stresul vietii cotidiene. Ritmul vietii in Coreea este mult mai rapid decat la noi si asta poate fi un soc pentru cineva care nu este obisnuit cu asa ceva. In Seul, spre exemplu, traiesc 12 milioane de oameni...mai mult de jumatate din populatia Romaniei!...va puteti imagina ce forfota este acolo zi de zi...

In concluzie Coreea este o tara fascinanta din multe puncte de vedere si un occidental poate fi usor cucerit de tot ce este acolo, insa, ca sa vezi ce inseamna cu adevarat aceasta tara, trebuie sa locuiesti acolo. Stiu ca de cele mai multe ori curtea vecinului pare mai frumoasa, insa, dupa parerea mea, fiecare trebuie sa invete sa isi iubeasca si sa isi aprecieze si propria curte. Nicaieri in lumea asta nu este raiul pe pamant ;).