Cinci bunatati coreene

Cam o data pe an am parte de fericirea de a merge in Coreea. De fiecare data astept cu aceeasi nerabdare acest moment si unul dintre motivele nerabdarii mele este MANCAREA :)). Trebuie sa recunosc ca, oricat de bine as gati, mancarea coreeana este mai buna cand o mananci la mama ei acasa. Si tot in Coreea, mai am parte de o ispita la care nu pot rezista niciodata: dulciurile. Daca la partea de ingrediente pentru mancare coreeana, avem de unde lua de pe piata romaneasca, la partea de dulciuri, nu prea pot spune acelasi lucru. Asa ca atunci cand merg in Coreea, in bagaj pun intotdeauna si o geanta goala pe care o umplu cu dulciurile mele preferate:)). Si cum coreenii prefera lucrurile sanatoase, nu ezita sa isi puna amprenta in directia aceasta si asupra dulciurilor.
Mai jos aveti 5 dulciuri must try daca aveti ocazia sa vizitati aceasta tara minunata ;)

1. Myju - sunt niste bomboane gumate cu xylitol si vitamina C. La prima vedere, nu par mare lucru, dar credeti-ma ca dupa ce mancati una, nu va mai puteti opri. Variantele mele preferate sunt cele cu suc de struguri si cu suc de piersica. Sunt absolut senzationale si inca nu am gasit la noi pe piata ceva care sa se apropie macar de gustul acestor bomboane. Drept dovada ca nu bat campii e faptul ca am adus o punga de 1 kg colegelor de la birou (care nu sunt foarte multe). In 2 ore, punga era goala si aceste bomboane mai castigasera o mana de fani :)).

2. Anytime - Dropsuri mentolate. Ce este asa de deosebit la ele? au la mijloc un fel de mentosana care face toti banii:)). Si aceste dropsuri au si variante imbogatite cu vitamina C. Le-am testat, de asemenea, pe colegele de la birou cu o mare rata de succes...nu la fel de mare insa ca la Myju.

3. Suc de aloe vera - din fericire a aparut si la noi pe piata de ceva vreme. Imi place foarte mult pulpa de aloe din suc. Are un gust racoritor si este foarte sanatos: vitaminele A, B, C, E, niacina, acid folic, calciu, potasiu, magneziu, crom, mangan zinc, fier...toate se regasesc intr-un pahar de suc de aloe si sunt menite sa iti dea energia necesara peste zi.

4. Patbingsu - este un desert racoritor din fulgi de gheata, pasta de fasole rosie, muuulte fructe, jeleuri, si diverse toppinguri. Pasta de fasole rosie nu se gaseste aici, asa ca vin cu ea in traista din Coreea. Este un desert cu traditie, primele forme de patbingsu fiind regasite in secolul al 14-lea. Daca serviti o portie de patbingsu in Coreea, veti fi frapat de cat de generoasa poate fi aceasta.

5. Hotteok - gogoasa coreeana cu scortisoara este un alt desert pe care il savurez cu placere si pe care il pregatesc si acasa. Umplutura de alune, zahar si scortisoara este vedeta in acest desert. Trebuie sa marturisesc ca hotteok este mai bun in Coreea...poate si pentru ca au un instrument cu care turtesc gogoasa asa cum trebuie :))

Nunta in Coreea - traditii si obiceiuri prin ochii unei romance

De curand am fost intrebata daca mi-am spus pe undeva online povestea coreeana:). Pana sa imi dau seama de amploarea "valului coreean" din Romania, nu am crezut ca ar putea interesa pe cineva, in afara familiei si prietenilor. Asadar, in urma solicitarilor, am hotarat sa scriu o serie de articole in care voi povesti despre experientele care m-au marcat in aceasta tara, pastrand in acelasi timp si tema culinara a blogului ;).

Unul dintre cele mai marcante momente din viata unei femei este cel al nuntii. Si eu am avut norocul as spune, sa traiesc acest moment intr-un mod cat se poate de exotic. Eram atat de fascinata de Coreea, de cultura, de traditii incat, inainte sa aflu ca pot imbraca atat rochia de mireasa, cat si costumul traditional, eram gata chiar sa renunt la rochia alba si sa ma marit in hanbok (asa se numeste costumul traditional):). Cand mi s-a spus ca le pot face pe amandoua, am fost si mai fericita. Dar sa o luam cu inceputul.

Pregatiri

Inainte de nunta se face schimb de daruri intre familii (honsu). Exista mai multe tipuri de ceremonii in acest sens, insa mai practicate in ziua de azi au ramas Yedan (in trecut se oferea matase din care mireasa facea haine pentru socri; azi se pot oferi argintarie, bani, bunuri de lux) si hamgap (daruri din partea miresei pentru prietenii mirelui - de obicei mancare si vin). Se mai obisnuieste ca mirele sa cumpere miresei un set de bijuterii si un ceas. 

Din mai multe motive, noi am sarit peste aceste traditii:).

In Coreea nunta se vinde "la pachet". Extrem de practic si comod pentru miri si nuntasi. Ce inseamna asta? Exista asa numitele wedding-hall-uri unde gasesti absolut totul: capela pentru cununia religioasa, sala pentru ceremonia traditionala, coafor, salon de infrumusetare, restaurant, dressing room si chiar studio-ul foto. Rochiile de mireasa nu se cumpara, ci se inchiriaza. Si noi am facut nunta intr-un astfel de wedding hall din Seoul. Pregatirile in sine nu au durat foarte mult, avand in vedere ca nu a trebuit sa alergam de colo colo pentru a negocia, hotara meniuri etc. Am mers la wedding-hall unde am ales modelul de invitatii (ei s-au ocupat de trimiterea lor), meniul de la restaurant, aranjamentul floral pentru capela, rochiile de mireasa, de seara (vedeti mai jos), pachetul pentru ceremonia traditionala si asta a fost tot:)).

Sedinta foto

Unul dintre cele mai frumoase momente a fost sedinta foto la studio care a avut loc cu cateva zile inainte de nunta. Coreenii sunt extrem de profesionisti la acest capitol, deoarece exista un adevarat cult al fotografiei acolo. Toate momentele importante din viata se marcheaza prin albume foto, portrete de familie...3 rochii de mireasa si 2 de seara, asta a fost garderoba mea in acea zi:). Cumnata-mea a schimbat la nunta ei 12 rochii!, lucru care m-a facut sa vreau sa ma mai marit o data:)). Si mirele si-a schimbat costumul de vreo 2 ori. Studio-ul foto avea mai multe incaperi, fiecare cu un decor diferit. Fotograful a reusit sa creeze o adevarata poveste cu noi in centrul ei :). Sedinta foto a durat aproximativ 3 ore. Cand m-am intors in tara, la noi nu se facea inca asa ceva. Drept urmare, am fost extrem de mandra sa arat pozele de la nunta tuturor prietenilor. 

Ziua nuntii

Dimineata m-am trezit cu un nod in stomac de emotie. Nu am putut manca nimic. Ne-am imbracat si am pornit spre wedding hall unde urma sa fim aranjati, periati, imbracati:)). Pe drum, tragedie. Imi uitasem acasa lentilele de contact (pe vremea aceea purtam ochelari). Viitorul sot intreaba nonsalant...dar cu ochelari nu te poti marita?:)))...era sa fac o criza de nervi:)). Am pornit in cautarea unui magazin de optica de unde mi-am cumparat alte lentile. Am ajuns la wedding hall si prima oprire a fost coaforul. Inainte de machiaj, mi s-a facut un tratament facial de curatare si hidratare a tenului. A urmat coafatul, machiatul, imbracatul...la imbracat am avut asistenta care a avut grija sa isi ceara si partea de bacsis, spre marea mea uimire:)). 

La ora 14, ne-am unit destinele in fata lui Dumnezeu. Atunci am imbracat rochia alba (ma rog...ivoire a fost a mea:). Parintii cuplului si rudele apropiate au purtat costume traditionale. 

Pyebek

Dupa cununia religioasa a avut loc si cea traditionala. Aceasta se numeste pyebek si se face exclusiv cu membrii familiei si cu rudele apropiate. Mirele si mireasa se imbraca in costume traditionale. Rochia  miresei seamana cu un hanbok normal, numai ca este mai ampla si are manecile foarte lungi si largi. Pe cap am avut un fel de palariuta impodobita si in spate prinsa o banderola care venea de parte si de alta a umerilor. In picioare am purtat pantofi traditionali, brodati cu matase. Mirele s-a imbracat intr-un costum numit daryung. In jurul taliei avea prinsa o centura, iar pe cap a purtat o palarie traditionala (samo). Ca o paranteza, culorile rosu, galben si albastru de pe manecile mele au fost o simpla coincidenta:)) 

Ceremonia a avut loc intr-o camera unde exista un perete pictat cu desene traditionale, in fata caruia stau rudele (vin in ordinea importantei si a varstei). In mijloc, exista o masa pe care se afla fructe uscate, castane, vin. Mirii stau de cealalta parte a mesei si saluta cu plecaciune pana la pamant mai intai parintii, apoi unchii, matusile, fratii. Plecaciunea pana la pamant se face numai in fata varstnicilor, iar in fata tinerilor se face plecaciunea normala. Mama mirelul arunca castane intr-o panza pe care o tin mirele si mireasa, simbolizand numarul de copii pe care il va avea cuplul. Noi am prins vreo 10 castane...

Apoi mirele si mireasa trec in spatele mesei, musca impreuna dintr-o jujuba si beau vin, incrucisandu-si mainile. Ceremonia se incheie cu mirele purtand mireasa, lucru care semnifica acceptarea obligatiilor pe care le are acesta fata de sotia lui. 

Dupa ce s-au incheiat toate ritualurile a avut loc si masa la restaurant. Mancarurile servite la nunta includ bulgogi, mandu, chapjae, kalbi (coaste de porc la gratar) diverse supe, tteok, dulciuri, fructe. Se poate face bufet, sau se serveste la masa. Mirii trec pe la mese sa salute nuntasii. Fara dansuri, fara tam-tam. Coreenii nu sunt un popor de dansatori, ei fac mai degraba karaoke, motiv pentru care mirele, inainte de nunta, isi scoate prietenii la masa si la o sesiune de karaoke in asa-numitele norebang ("camere de cantat"). Dupa masa, mirii se retrag si pleaca la hotel si apoi in luna de miere.