Motto:

"Omul trebuie sa manance pentru a trai, nu sa traiasca pentru a manca" (Benjamin Franklin)

02 noiembrie 2014

Jurnal din Coreea: La drum

Buna. V-ati facut bagajele? Haideti sa pornim la drum. Pentru prima oara, am optat pentru o ruta putin diferita. Daca de obicei faceam escala la Paris sau Roma, de data asta ne-am oprit la Doha, in Quatar. Mi-a fost putin teama la inceput, fiind tara araba, dar totul s-a desfasurat fara probleme. Am fost impresionata de aeroport. Ma asteptam la securitate mai ridicata, insa in tranzit ne-au lasat efectiv sa trecem de control fara sa mai scoatem laptop, tableta, curele etc. Am trecut pur si simplu, aparatele au bipait, dar agentii de acolo ne zambeau amabil, cu un aer usor plictisit. Contrast total fata de Tel Aviv (am fost acum cativa ani) unde aeroportul era plin de militari cu mitraliera in mana:)).
Am avut emotii sa plecam la drum cu 2 copii, dar, spre surprinderea mea, a fost mult mai usor decat ma asteptam. Copiii au fost destul de linistiti si am putut sa ne bucuram cu totii de calatorie. Decizia de a cumpara manduca (un port bebe ergonomic) a fost cea mai buna. Am luat si caruciorul cu noi, insa surpriza a fost ca nu ni l-au mai dat in tranzit. L-au trimis direct la Incheon si fara port bebe am fi incurcat-o :D. Printesa s-a simtit foarte bine in el.


Nota 10 pentru Quatar Airlines. A fost cea mai comoda linie aeriana pe care am incercat-o pana acum, iar personalul extrem de amabil. La mancare nu au stat stralucit, dar la gandul a ceea ce ma astepta in Coreea, cui i-a mai pasat de mancarea din avion?:)) 12 ore a durat toata calatoria. Iustin a fost incantat de avionul "urias" in care ne-am urcat la Doha. Odata ajunsi la Incheon, a mai urmat o calatorie de 4 ore cu autobuzul, spre Kwangju, in sudul Coreei.


Obositi, dar fericiti ca am ajuns cu bine, am sosit in casa socrilor la 10 noaptea. Soacra-mea ne astepta cu masa pusa. Nu am facut poza pentru ca ne era prea foame. Dar promit poze in articolele urmatoare. Astazi sotul va pleca in Seul la munca, iar eu voi ramane singura cu copiii la socri. Nu stiu la ce sa ma astept. Miturile despre soacrele coreene imi bantuie in minte:)). Pana acum soacra-mea a fost foarte ok, dar nu am mai stat atatea zile cu ea si in nici un caz nu am stat singura. Oare ce urmeaza?:))

Doamne-ajuta!:))

3 comentarii :

  1. Despre Kwangju (Gwangju) am citit cate ceva,pentru ca „inghit” si eu ce apuc despre Coreea de Sud (ce imi este accesibil ca limba) dar ce aflu pe viu mi se pare extrem de valoros.Ideea jurnalului tau este excelenta .FELICITARI. Te asteptam cu mare nerabdare.(Am initiat si eu cateva articole despre „tara diminetilor linistite” , ca s-o fac cunoscuta , ca sa „dau apa la moara” cum s-ar spune, pe blogul meu Ecou Hallyu.Dar numai din documentatie media).

    RăspundețiȘtergere
  2. Moniquette, iti doresc sedere placuta alaturi de soacra ta ok!
    De tine tine sa faci lucrurile sa functioneze, stii, nu?

    Doar esti "nora perfecta"! :))

    RăspundețiȘtergere

Comentarii